Justiția în Țara Românească și Moldova: Între „Obiceiul Pământului” și Voința Domnească
Sistemul juridic medieval românesc nu era unul bazat pe coduri de legi rigide, ci pe o împletire complexă între voința suveranului, tradițiile comunității și influențele religioase. Într-o lume în care domnia avea un caracter personal, procesul de judecată reflecta ierarhia socială și puterea absolută (dar limitată) a voievodului. 1. Cine împărțea dreptatea? Justiția era exercitată de o multitudine de organe, în funcție de rangul împricinaților și de natura faptei: Instanța Supremă: Domnitorul și Sfatul Domnesc (unde participau mitropolitul și marii boieri). Dregătorii: Pârcălabi, vornici, stărosti sau banul Olteniei, care judecau prin delegație domnească. Justiția de Obște: „Oamenii buni și bătrâni” care soluționau conflictele în comunitățile libere. Justiția Ecleziastică: Biserica judeca pricinile legate de dogme, canoane sau familie. Justiția Feudală: Stăpânii de moșii (laici sau ecleziastici) aveau drept de judecată asupra oamenilor de pe domeniile ...