Afacerea Tilea

     La 16 martie 1939, V.V. Tilea a avut o întrevedere cu Sir Orme Sargent, subsecretar de stat adjunct în cadrul Foreign Office-ului, în care şeful reprezentanţei diplomatice române de la Londra a fost mai mult decât insistent în tentativa sa de aflare a atitudinii pe care o va adopta Marea Britanie în cazul în care România s-ar fi confruntat cu o soartă similară cu cea pe care o avusese Cehoslovacia. V.V. Tilea s-a adresat şi lordului Halifax, ministrul de Externe britanic, acestuia din urmă fiindu-i comunicat faptul că, pe baza unor informaţii secrete, guvernul roman are motive întemeiate să creadă că Germania va desfiinţa România într-un viitor apropiat, luându-se ca model cazul fostului stat cehoslovac. Diplomatul român mai relata că vizita lui Stanley  Hudson la Berlin, preşedintele of The Board of Trade, după dezmembrarea Cehoslovaciei, ar putea fi interpretată in centrul şi sud-estul Europei ca o renunţare a Regatului Unit in determinarea lor de a-şi menţine interesul in această parte a Europei. Din acest motiv V.V Tilea propunea pentru a rectifica o astfel de impresie, ca guvernul britanic să ridice la grad de ambasadă legaţiile sale din România, Iugoslavia şi Grecia şi să facă publică trimiterea misiunii comerciale britanice la Bucureşti. Diplomatul român stăruia şi asupra faptului ca România avea un contract cu guvernul ceh pentru a echipa 4 divizii, echipament care intrase in posesia germanilor, drept urmare Tilea intreba dacă Londra poate oferi un credit de 10 milioane de lire sterline, cum a procedat cu Turcia, banii cu ajutorul căruia guvernul român urma să cumpere material de război in mod primar din Marea Britanie, Belgia sau Statele Unite ale Americii. Partea română nu a primit un răspuns concret.

     Tilea l-a intrebat pe Halifax dacă nu ar fi mai uşor ca guvernul Maiestăţii Sale să impulsioneze Polonia să extinda intelegerea de asistenţa mutuală cu România, pentru a fi vizată şi o posibilă agresiune germană şi ca statele balcanice să pregatească o declaraţie in care ele să-şi exprime dorinţa că o să-şi apere frontierele unei alteia. Tilea i-a specificat lui Halifax că nu trebuie exclusă, in nici un caz, posibilitatea ca guvernul german să treacă aproape imediat la o ofensivă asupra României, declaraţie prin care diplomatul român incerca să atragă atenţia asupra urgenţei cu care Foreign Office-ul trebuia să acţioneze.

     Chiar dacă afirmaţiile lui Tilea au fost dezminţite de către oficialităţile de la Bucureşti, în frunte cu regele Carol, britanicii au continuat să creadă în spusele sale, acţiunea ministrului plenipotenţiar român ducând la influenţarea politicii externe a Marii Britanii.

 

Sursa: Sorin Arhire, Relațiile româno-britanice între 1936-1941