Istorie

Instituirea contactelor cu Occidentul le-a prilejuit Principatelor Române sporirea spectaculoasã a exporturilor de cereale spre Occident. În mod obisnuit, transformarea tãrii într-o economie de export este legatã de Tratatul de la Adrianopol, respectiv de liberalizarea comertului exterior al Principatelor prin articolul 5 al Tratatului de pace ruso-otoman din 2/14 septembrie 1829. Inceputurile exporturilor de cereale spre Marea Britanie au fost dificile si mediocre. Astfel, pânã în 1846 corãbiile englezesti au încãrcat la Galati si Brãila doar cantitãti foarte mici, care nu au depãsit 1.000 de tone decât în 1844; dacã luãm în considerare si corãbiile provenind din Insulele Ioniene (aflate sub autoritate britanicã), atunci cantitãtile totale au variat între 3.000 si 6.000 tone în anii 1839-1845, exceptie fãcând anul 1844, când totusi nu au depãsit 10.000 tone. Exporturile totale de cereale ale Principatelor în anii 1830-1845 indicã variatii foarte mari de la un an la altul s

  Este răspândită în regiunea Porţile de Fier pe ambele maluri ale Dunării. Pe malul sârbesc, în cadrul acestei culturi, se înscriu complexele Lepenski-Vir şi Vlasac. Locuirile de tip Schela Cladovei se caracterizează prin locuinţe stabile, trainice, pe temelii de piatră, cu vetre de piatră sau lut. Uneltele de piatră sunt produse, în special, din cuarţit, ceea ce se are consecinţe nefaste aspra tipologiei industriei litice produse de această cultură. Alături de unelte de piatră au mai fost descoperite unelte agricole – săpăligi, plantatoare – realizate din os şi corn, ceea ce l-a determinat pe Vasile Boroneanţ să atribuie aceste vestigii arheologice unor populaţii preceramice. În cadrul locuinţelor, în jurul vetrelor, au fost descoperite numeroase morminte, cu scheletele depuse în poziţie chircită sau întinse pe spate, rămăşiţe aparţinând unei populaţii protoeuropoide de tip cromagnon. Prezenţa inventarului în morminte şi a unor piese colorate cu ocru roşu, atestă existenţa uno

Pierderile umane si distrugerile materiale cauzate de rãzboi au fost considerabile. Statisticile cuprind de regulã pierderile umane ale Vechiului Regat, estimate la circa 250.000 de militari si 430.000 de civili morti, la care se adaugã un deficit de peste 400.000 de nou-nãscuti lipsã în anii rãzboiului, ceea ce conduce la un deficit total de 14% fatã de populatia antebelicã, deficit depãsit în Europa doar de Serbia cu 31,3%   si Rusia cu 18,5%. Distrugerile materiale au fost evaluate dupã rãzboi la 31 de miliarde de lei aur. Cifra este uriasã, si este imposibil de confirmat prin verificãri ulterioare; de altfel, imediat dupã rãzboi a prevalat o tenditþã mai generalã de a supraevalua volumul distrugerilor pentru a putea solicita un cuantum mai mare al despãgubirilor, iar România nu a fãcut exceptie. Dincolo însã de exagerãri, distrugerile si pierderile au fost considerabile. Distrugerilor cauzate în mod direct de lupte li s-au adãugat efectele dezorganizãrii de cãtre rãzboi a

În mijlocul deceniului nouă, în plină eră a reformelor, se declanşează în Transilvania, în 1784, una dintre cele mai puternice răscoale ţărăneşti europene din secolul al XVIII-lea, prin proporţiile şi răsunetul ei internaţional. Anunţată de incidente locale petrecute în Munţii Apuseni încă de la începutul deceniului, răscoala izbucneşte în legătură cu conscripţia militară ordonată de Iosif al II-lea, în 31 ianuarie 1784, în vederea întăririi sistemului de apărare local. Ştirea despre proiectata înrolare în regimentele grănicereşti, organizate într-o perioadă precedentă, provoacă un val de interes în mijlocul ţărănimii iobage, tentată de statutul de libertate oferit de înrolare. Oficialităţile comitatelor asistă consternate la adeziunea satelor, la proporţiile contagiunii care cuprinde întregi regiuni, ţărănimea iobagă, în primul rând românească, dar şi maghiară şi săsească din zonele comitatelor. Pe măsura extinderii fenomenului apar tot mai distincte şi manifestările antifeud