Istorie

        La 10 februarie 1947 a fost semnat Tratatul de pace între România pe de o parte, si Puterile Aliate si Asociate de cealaltă parte. Astfel, România ieșea de sub regimul Convenției de armistițiu (semnată la 12 septembrie 1944), devenind un stat independent si suveran. În realitate, România a continuat să fie ocupată de trupele sovietice. Tratatul de pace prevedea: Toate forțele Aliate vor fi retrase din România în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Tratatului de fată, Uniunea Sovietică rezervându-si dreptul de a păstra pe teritoriul român forțele armate care i-ar putea fi necesare pentru menținerea liniilor decomunicație ale Armatei   Sovietice în zona sovietică de ocupație din Austria.        După cel de-al doilea război mondial, politica externă a României, ca si a celorlalte state de democrație populară, s-a caracterizat printr-o deplină docilitate fată de Moscova, care le-a impus încheierea unor tratate de prietenie , colaborare si asistență mutuală. Româ

      Domnia lui Anastasius a avut o mare importanţă şi pentru Scythia Minor, deaorece în această perioadă se constată o întărire a frontierei dunărene cu noi trupe şi fortificaţii. Anastasius nu a urmărit lărgirea frontierelor Imperiului, ci întărirea capacităţii de apărare. La Dunărea de Jos şi Tracia îşi fac apariţia în această perioadă bulgarii, care în 493, 499, 502, au prădat o parte din Imperiu. Împotriva lor şi a altor eventuali invadatori, împăratul a luat măsuri de refacere a zidurilor de incintă a unor cetăţi precum: Histria, Dinogeţia, Capidava, unde au fost descoperite cărămizi ştampilate cu numele împăratului, ceea ce ne demonstrează că în aceste locuri s-au făcut eforturi importante de fortificare a cetăţilor. Tot acum s-au construit în Scythia Minor numeroase bazilici creştine, cum ar fi cele de la Histria, Tomis, Callatis, Tropaeum Traiani, Dinogeţia şi Capidava.        Din punct de vedere al organizării bisericeşti înregistrăm un progres al numărului de

      Doctrina profesată de Chril şi adepţii săi nu era în întregime ortodoxă. În încercarea de a diminua importanţa naturii umane a lui Iisus, ei se îndepărtaseră atât de tare încât recunoşteau numai una singură, cea dumnezeiască: putem vorbi acum de o nouă erezie cea monofizită, care din multe puncte de vedere era inversul ereziilor nestoriană şi ariană. Când această nouă învăţătură a fost predicată de un călugăr de la Constantinopol, Eutihie, ea a obţinut imediat şi aprobarea patriarhului de la Alexandria, Dioscur, cel care-i succedase lui Chiril. Acesta va avea de-a face imediat cu opoziţia papei Leon cel Mare, îngrijorat nu atât de erezie, cât de ambiţia patriarhului de Alexandria. În acest timp împăratul Teodosie al II-lea, aflat ca de obicei într-o situatie delicată, convoacă la Efes în anul 449 un Sinod cunoscut sub numele de «sinodul tâlhăresc», pentru că Dioscur a vrut să-şi impună punctul de vedere monofizit prin violenţă. După moartea lui Teodosie al II-lea, pentru