Preluarea puterii de către comuniști în Cehoslovacia

-
     A fost o lovitură serioasă pentru blocul occidental, deoarece respective ţară era ultima din regiune cu regim democratic. Exista un guvern de coaliţie, rezultat în urma alegerilor libere din 1946. Comuniştii obţinuseră 38% din voturi şi deţineau circa o treime din posturile guvernamentale. Primul-ministru, Klement Gottwald, era comunist, însă preşedintele Edvard Beneš şi ministrul de Externe Jan Masaryk nu proveneau dintre bolşevici. Aceştia din urmă sperau că Cehoslovacia, o ţară cu un nivel de dezvoltare mai ridicat decât cele ale altor ţări răsăritene, va putea rămâne ca un pod între Est şi Vest. Însă la începutul lui 1948 s-a produs o criză politică serioasă. Alegerile urmau să se desfăşoare în mai şi existau indicii consistente că Partidul Comunist urma să piardă teren: era considerat responsabil pentru respingerea de către Cehoslovacia a Planului Marshall, în condiţiile în care penuria alimentară se instalase în ţară. Comuniştii au decis să acţioneze înaintea alegerilor controlând deja sindicatele şi poliţia, ei au capturat puterea printr-o lovitură de stat, mii de muncitori înarmaţi mărşăluind pe străzile din Praga. Toţi miniştrii necomunişti, cu excepţia lui Beneš şi Masaryk, au demisionat. Câteva zile mai târziu, corpul ministrului de externe a fost găsit zdrobit pe pavajul din faţa clădirii ministerului. Oficial, moartea sa a fost explicată ca sinucidere, însă ulterior s-au descoperit dovezi clare în privinţa asasinării lui Jan Masaryk. Alegerile s-au derulat în luna mai, însă cetăţenii au avut de votat o singură listă, cea comunistă. Beneš a demisionat, iar Gottwald a devenit preşedinte. Puterile occidentale şi O.N.U. au protestat, însă nu s-a putut acţiona în nici un fel, deoarece nu s-a putut dovedi implicarea sovietică în evenimente. Lovitura de stat părea o afacere internă. În orice caz, nu există prea multe îndoieli în privinţa faptului că Stalin, nemulţumit de legăturile cehilor cu Occidentul şi de interesul lor faţă de Planul Marshall, le-a ordonat comuniştilor cehi să acţioneze; nu a fost deloc o coincidenţă întâmplătoare faptul că diviziile ruseşti din Austria au fost mutate atunci lângă frontiera cu Cehoslovacia. Podul dintre Est şi Vest dispăruse; “cortina de fier” era completă în Europa.
 
Sursa: Ioan Ciupercă, Lucian Leuștean, Europa și lumea în sec. XX

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe