Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2018

Congresul de la Viena

Imagine
Şedinţele oficiale ale congresului au început la 1 noiembrie 1814 şi s-au terminat cu câteva zile înaintea bătăliei de la Waterloo (iunie 1815), prin adoptarea Actului final, hotărârile fiind grăbite de întoarcerea lui Napoleon în Franţa. În ianuarie 1815, se ajunge la un acord secret între Anglia, Austria, Franţa îndreptat împotriva Rusiei şi Prusiei. Fuga lui Napoleon de pe insula Elba şi restabilirea Imperiului a oprit probabil declanşarea unui război între aliaţi, iar disensiunile au fost uitate pe moment, datorită panicii create prin întoarcerea acestuia. Este cazul să amintim faptul că ţarul Alexandru I al Rusiei a aflat de trădarea aliaţilor săi (Austria, Anglia) chiar de la Napoleon, care i-a trimis tratatul secret din 3 ianuarie 1815, între Anglia, Austria şi Franţa, pe care-1 găsise în sertarul regelui Ludovic al XVIII-lea, pe care acesta îl uitase, părăsind în grabă palatul. Martorii ruşi consemnează momentul când ţarul, primindu-1 pe Metternich care-i solicitas

Colonii

  Această categorie socială este cunoscută sub numele general de coloni, tributarii sau specifice aldii şi aldiones , ultimul folosit mai ales în izvoarele longobarde. Juridic liberi ca persoană ( ingenui ), ei continuau să fie legaţi, ca şi în secolele IV-V, de lotul de pământ pe care-l deţineau de la proprietar, fiind astfel, de fapt, semiliberi. Pentru lotul pe care-l deţineau ( colonica ), ei datorau proprietarului redevenţe din recolte şi uneori bani şi prestaţii în muncă.           Instituţia colonatului îşi are originea în antichitate; în Imperiul Roman colonul era un cultivator agricol legat de pământul pe care îl avea cu drept de moştenire şi pe care-l cultiva în schimbul livrării unor produse şi al unui impozit personal. Colonii Evului Mediu, la fel ca cei din perioada romană, nu puteau părăsi acest lot, nici să-l vândă, nu se puteau căsători decât cu permisiunea seniorului, nu se puteau căsători în afara senioriei, nu le era interzisă căsătoria cu o femeie liberă, d

Razboiul de secesiune din SUA - 1861-1865

După succesul politic, militar şi moral, obţinut prin Războiul de independenţă, împotriva metropolei londoneze (1774-1783), Statele Unite ale Americii vor iniţia drumul lor spre modernizare. Suportul unor asemenea demersuri 1-a reprezentat, în primul rând, Constituţia anului 1787, deoarece Proiectul Legii Fundamentale a fost amplu şi real dezbătut în principalele sfere publice ale viitoarei Federaţii. Adeziunea la Uniune se va face, aşadar, în deplină constituţionalitate, având, până la începutul veacului XIX, un număr de 16 importante teritorialităţi: Delaware (1787), Pennsylvania (1787), New Jersey (1787), Georgia (1788), Connecticut (1788), Massachussetts (1788), Maryland (1788), South Carolina (1788), New Hamphire (1788), Virginia (1788), New York (1788), North Carolina (1789), Rhode Island (1790), Vermont (1791), Kentucky (1792), Tennessee (1796). Ulterior, în preajma declanşării Războiului de secesiune(1860), numărul statelor federale va ajunge la 34, ceea ce reprezenta

Primul ţarat bulgar (681/802-1018)

  În urma unei lupte îndelungate împotriva Imperiului bizantin, spre mijlocul secolului al VII-lea, slavii au populat o mare parte a Peninsulei Balcanice şi o serie de regiuni învecinate din nord-vestul ei. Formarea primelor state slave de sud s-a produs în condiţiile luptei continue împotriva Bizanţului, autoritatea care stăpânise teritoriile pe care s-au aşezat triburile slave. Dintre toate statele slavilor de sud din perioada Evului Mediu timpuriu, statul bulgar a atins cea mai mare dezvoltare economică şi politică, iar la baza lui a stat Uniunea celor şapte triburi slave din Moesia Inferior. În istoria formării statului bulgar un rol bine determinat l-a avut tribul türk al bulgarilor, care împins de avari s-a apropiat în secolul al VII-lea de triburile de slavi din sudul Dunării şi au ocupat partea de nord a Sciţiei Mici, sub conducerea lui Asparuh. Aceşti protobulgari vor devenii aliaţii cei mai importanţi ai slavilor în campaniile lor îndreptate împotriva Bizanţului. Din