Istorie

         Piesele de îmbrăcăminte pe care oamenii de altădată le purtau zilnic sau doar în anumite împrejurări festive aveau diverse culori. Izvoarele scrise, mărturiile vizuale şi resturile de veşminte descoperite prin săpături arheologice recrează un trecut policrom, un univers populat de oameni îmbrăcaţi în haine divers colorate. Materialele din care erau confecţionate aceste haine, precum şi piesele care compuneau costumul oglindeau locul ocupat în societate de cei care le purtau.           Principele cărturar Dimitrie Cantemir povesteşte, în Descrierea Moldovei , că boierii moldoveni îmbrăcau, la moartea domnului lor, haine de doliu, pe care şi le scoteau abia după învestirea succesorului la tron. De regulă, veşminte închise la culoare purtau membrii familiei, indiferent de sex, în semn de doliu pentru o rudă moartă. Fiul patriarhului Macarie de Antiohia, arhidiaconul Paul de Alep, consemna, la mijlocul secolului al XVII-lea, că văduvele din Moldova şi Ţara Românească poartă ve

        Ceea ce se întâmpla la curtea domnească reprezenta, totuşi, un exemplu atipic. Dacă palatul din Iaşi asigura un minim confort celor care locuiau în el – confortul acesta însemnând şi un anume grad de intimitate –, imediat ce treceai de zidurile curţii păşeai într-o altă lume. „Locuinţele oraşului – povesteşte un misionar italian –, foarte puţine la număr, sunt toate din pământ, însă cea mai mare parte din ele sunt făcute din bârne îmbucate unele într-altele. Peste ele se aşterne lut amestecat cu pleavă, cu băligar de cal şi cu apă. După ce se usucă acest material, se ia var şi se albesc aceste case ca şi când ar fi nu din pământ, ci de zid, datorită cărui fapt cine nu se pricepe ia uşor drept piatră ceea ce de fapt nu e decât lut. Aceste case ei şi le împodobesc cu pridvoare şi balcoane ieşite în afară, pentru a putea sta în timpul verii la răcoare, şi le acoperă de cele mai multe ori cu paie. Numai casele boierilor şi cea a domnului sunt acoperite cu şindrilă”. Un alt oaspet

       În România liniile telegrafice au fost instalate, cu contribu ţ ie austriac ă , dinspre Austria în Transilvania, apoi în Ţ ara Româneasc ă ş i Moldova, iar cu o contribu ţ ie francez ă în zonele de Sud ale Principatelor Române. În anul 1853 au intrat în func ţ iune liniile Voiena-Timi ş oara-Sibiu-Alba Iulia-Cluj. În 1854 se construiesc liniile Sibiu- Bra ş ov ş i Timi ş oara-Lugoj-Or ş ova. În 1854 se realizeaz ă linia Bra ş ov-Bucure ş ti ş i prin aceasta comunica ţ ia telegrafic ă Bucure ş ti-Viena. În anii 1854-1855 se construie ş te linia Bucure ş ti Giurgiu (de c ă tre francezi), linie continuat ă prin cablu subfluvial la Rusciuc (Ruse). In 1854 - 1855 se monteaz ă linia Suceava- Ia ş i, iar leg ă tura Bucure ş ti-Ia ş i func ţ iona la început prin Viena. Se extind apoi re ţ elele din Ţ ara Româneasc ă ş i Moldova, iar cuplarea direct ă a acestora este realizat ă prin linia Ploie ş ti-Foc ş ani tot în 1855.        În anul 1905 a fost pozat cablul submarin Constan ţ a-

       În ceea ce priveşte unităţile de gardă, cu atribuţii clare de protecţie şi pază a demnitarilor români şi a obiectivelor speciale, acestea au evoluat pe aceleaşi coordonate structurale ale instituţiei militare româneşti şi anume modernizarea tehnicii de luptă, optimizarea organizatorică, specializarea subunităţilor luptătoare şi a logisticii, flexibilitatea lanţului de comandă etc.       Prima unitate militară modernă care a primit atribuţii de gardă, pază obiective speciale şi protocol a fost creată în Principatul Moldovei. La 1 iulie 1860, prin Ordonanţa nr. 63 semnată de Alexandru Ioan Cuza, a fost înfiinţat Batalionul nr. 1 Tiraliori, unitate de gardă subordonată direct Ministerului de Război. Ordonanţa stipula că principala misiune a batalionului era aceea de „a apăra curtea princiară şi pe Înălţimea Sa Domnitorul Ţării”. De asemenea, Batalionul 1 Tiraliori avea în sarcină paza şi apărarea unor instituţii importante ale ţării, aşa cum era cazul Ministerului de Război, p

       Garda românească era condusă de un pârcălab care avea privilegiul de a purta sabia domnitorului. Garda de corp a voievodului era formată din boierimea mică sau mijlocie şi din ţărani liberi „căftăniţi” (înnobilaţi) de către domni.        În Moldova, însoţitorii domnitorului sunt uneori numiţi „viteji”, fapt care reflectă modul de recrutare din rândurile luptătorilor de elită. Atât Mircea cel Bătrân, cât şi Alexandru cel Bun au dispus de gărzi personale bine instruite şi echipate. Acestea erau formate din lefegii autohtoni, angajaţi permanent în serviciile respective. Majoritatea gărzilor de corp proveneau dintre orăşenii şi ţăranii care nu deţineau pământ.       Dan al II-lea (1420 - 1431), unul dintre succesorii lui Mircea cel Bătrân, dispunea de o gardă personală formată din circa 600 de cavalerişti. Solda acestora era diferită, cavaleriştii din gardă primind un salariu triplu faţă de pedestraşii de rând. Iliaş, fiul lui Alexandru cel Bun, a recurs la serviciile de gar

Gheorghe Bibescu . În seara zilei de 9/21 iunie 1848, când avusese loc „Adunarea de la Izlaz” (jud. Romanaţi), la Bucureşti are loc un atentat împotriva domnitorului Gheorghe Bibescu. Astfel, în timp ce acesta se afla în trăsură împreună cu ministrul de Interne, Villara, întorcându-se dintr-o plimbare „la Şosea”, la Capul Podului (Piaţa Victoriei), trei tineri aflaţi într-o birjă (identificaţi ulterior a fi Grigore Peretz, Dumitru Creţulescu şi Iancu Paleologu), trag câte un foc de pistol asupra sa. Doar unul dintre gloanţele atentatorilor îşi atinge ţinta, oprindu-se însă într-un epolet, fără a-l răni pe Bibescu. Alexandru Ioan Cuza . Cu două zile înainte de sosirea triumfală în Bucureşti (8/20 februarie 1859), croitorul evreu Schmidt dezvăluia Poliţiei un complot pus la cale de doi indivizi, pe nume Grini şi Matelon, care urmăreau asasinarea lui Cuza, prin explozia unei bombe. Lascăr Catargiu . La 14/26 ianuarie 1876, preşedintele Consiliului de Miniştri, Lascăr Catargiu, est

1448 - Roman II Muşat, otrăvit la 22 de ani ; 1451 - Asasinarea domnului Moldovei, Bogdan al II-lea la Reuseni de către Petru Aron ; 1456 - Vladislav al II-lea asasinat de Vlad Ţepeş la Târgovişte; 1460 - Dan, pretendent la tron este ucis de Vlad Ţepeş; 1466 - Pretendentul la tronul Moldovei, Hronoda, este lichidat de boierul Pântece; 1476 - Asasinarea lui Vlad Ţepeş de către Laiotă Basarab; 1510 - Mihnea, domn al Ţării Româneşti, ucis la Sibiu de Danciu, rivalul său; 1512 - Vlăduţ, domn, a fost omorât de turci; 1514 - Trifăilă, pretendent la tronul Moldovei, a fost ucis la Vaslui; 1521 - Dragomir Călugărul, pretendent la tron sub numele de Vlad Voievod, este omorât la Târgovişte; 1524 - Radu Bădica ucis de Radu de la Afumaţi; 1535 - Vlad Vintilă, domnitor al Ţării Româneşti, este omorât, de boieri, la vânătoare; 1537 - Ştefăniţă Vodă, ucis prin otrăvire de soţia sa, Stanca şi Radu de la Afumaţi; 1541 - Domnitorul Ştefan Lăcustă este asasinat de bo