Acte cu caracter consituțional în perioada 1944-1947
La data de 23 August 1944 mareșalul Ion
Antonescu este arestat întrucât a refuzat în cadrul unei audiențe la Palatul
Regal să încheie imediat armistițiul cu Națiunile Unite.
Partidele componente ale Blocului Național
Democratic constituit la 20.07.1944 – format din Partidul Național Liberal, Partidul
Național Țărănesc, Partidul Social – Democrat și Partidul Comunist Român – au
hotărât instaurarea unui regim democratic, constituțional, cu acordarea
drepturilor și libertăților fundamentale tuturor cetățenilor.
Prin Decretul Regal nr. 1626 /
31.08.1944 a fost repusă în vigoare Constituția din anul 1923 cu unele rezerve.
Astfel, art. IV preciza că: o lege
specială va statornici condițiunile în care magistrații sunt inamovibili. Art. III din actul normativ juridic menționat
prevedea un decret dat în urma hotărârii
Consiliului de Minițtri va organiza Reprezentanța Națională. Până la
organizarea Reprezentanței Naționale, puterea legislativț se exercită de către
Rege, la propunerea Consiliului de Miniștri.
Decretul – lege nr. 1849 / 11.10.1944
pentru modificarea Decretului Regal nr. 1626 / 31.08.1944 prevedea în articolul
unic următoarele: Legi speciale vor prevedea
condițiunile în care vor putea fi urmăriți și sancționați toți acei care în
orice calitate și sub orice formă au contribuit la dezastrul țării, în special
în legătură cu războiul purtat împotriva Națiunilor-Unite. Acest decret –
lege conferea puterii legislative dreptul de a înființa instanțe speciale pentru
judecarea criminalilor de război sau a persoanelor fizice care, conform
criteriilor prestabilite, erau asimilate criminalilor de război.
Legea nr. 86 / 07.02.1945 privind
Statutul naționalităților minoritare prevedea că toți cetățenii români,
indiferent de rasă, naționalitate, limbă sau religie au drepturi civile și
politice identice, putând ocupa funcții publice sau desfășura orice profesiune.
Legea nr. 187 / 23.03.1945 – a inițiat
exproprierea și trecerea forțată în proprietatea statului a pământurilor criminalilor de război, pactizanților
cu puterile Axei și a oricăror proprietăți funciare mai mari de 50 de hectare.
Proprietarii imobiliari nu obțineau nici un fel de despăgubiri din partea
expropriatorului.
Decretul nr. 2218 / 1946 – a încredințat
puterea legislativă regelui și Reprezentanței Naționale. Camera superioară a Parlamentului
– Senatul – a fost desființată.
Legea nr. 560 / 1946 – a statuat asupra
procedurii de desfășurare a alegerilor parlamentare. Erau reglementate: repartizarea
mandatelor; incompatibilitățile și nedemnitățile; situațiile de incapacitate.
În temeiul acestei legi dreptul de vot era dobândit la împlinirea vârstei de 21
de ani iar dreptul de a fi ales se putea exercita la împlinirea vârstei de 25
de ani.
Legea nr. 363 / 30.12.1947 a fost
adoptată după abdicarea forțată a regelui Mihai I. Această lege prevedea instituirea
formei de guvernământ republicane. Art. 3 prevedea: România este Republică Populară.
Legea pentru constituirea statului Român
în Republică Populară Română instituia o Adunare Constituantă pentru adoptarea
unei noi Constituții – art. 5. Art. 4 și art. 6 cuprindeau dispoziții referitoare
la puterile legislativă și executivă. Puterea
legislativă va fi exercitată de Adunarea Deputaților până la disolvarea ei și
până la constituirea unei adunări legislative constituante care se va face la
data ce se va fixa de Adunarea Deputaților. Până la intrarea în vigoare a noii constituții puterea executivă va fi
exercitată de un prezidium compus din cinci membri aleși, cu majoritate, de
Adunarea Deputaților dintre personalitățile vieții publice științifice și culturale
ale Republicii Populare Române.
Comentarii
Trimiteți un comentariu