Istorie

  Reforma agrarã a generat numeroase modificãri în structura proprietãtii si exploatãrii terenurilor agricole. Scopul social al reformei din anul 1921, prin care s-a dorit crearea proprietãtii mici, a fost acela de a forma o clasã tãrãneascã liberã si prosperã. A fost expropriatã, pânã în anul 1938, o suprafatã de 5.804.838 ha teren agricol, preluatã de la 18.262 proprietari, si au fost împroprietãriti 1.393.353 de tãrani. În urma aplicãrii reformei agrare, ponderea suprafetei exploatatiilor de dimensiuni reduse de pânã la 10 ha a crescut de la 43,9% la 73,7%, iar cea a exploatatiilor de dimensiuni mari, de peste 100 ha, a scãzut de la 40,2% la 10,5%. Exploatatia de dimensiuni reduse, între 0 si 5 ha, era dominantã în agricultura interbelicã, detinând o pondere de aproximativ 75% în totalul exploatatiilor agricole si 28% din suprafata exploatatã. Totodatã, exploatatiile de mari dimensiuni, peste 500 ha, acopereau 17,6% din suprafata totalã aflatã în exploatare, ceea ce argumenteazã

  Între 1848 si desãvârsirea procesului de unificare politico-statalã din 1918, România a traversat una dintre perioadele semnificative de dezvoltare economicã. Adoptarea în 1866 a unui tarif vamal protectionist si în 1887 a unei legi de încurajare a industriei prin acordarea unei scutiri de impozit pe 15 ani, scutiri de taxe vamale la importul de utilaje, reduceri de tarife pe calea feratã, au contribuit la impulsionarea dezvoltãrii industriei. Recensãmântul „stabilimentelor industriale” din 1860   consemna functionarea a 12.887 „stabilimente”, din care 2.986 create între 1830-1840, 2.032 între 1840-1850, respectiv 7.489 întemeiate între 1850-1860. Din total, 10.381 functionau la sate, fiind cuprinsi 28.252 lucrãtori, cu un volum total al productiei de 90.240 mii lei (lei 1867). Ramurile principale de activitate erau: alimentarã, materiale de constructii, textile si împletituri, ceramicã si sticlã, tãbãcãrie, hârtie si arte grafice, chimie si prelucrarea metalelor. Nivelul tehni