Constituția din 1938

     Constitutia din anul 1938 a fost conceputa în cadrul unui cerc de fideli ai regelui Carol al-II-lea: Istrate Micescu-jurist de substanta, desemnat de catre suveran ministru al codificarii, Constantin Argetoianu, Armand Calinescu, Gheorghe Tatarescu, Mircea Cancicov.

      Constitutia din 1938, cuprindea, în esenta, o teorie originala a separatiei puterilor, în sensul ca legislativul si executivul ar fi fost încredintate regelui, care le exercita pe cea dintâi prin reprezentatiunea nationala (Senat si Adunarea Deputatilor), iar pe cea de-a doua prin guvernare. Înlocuind principiile regimului parlamentar reprezentativ simplu al separatiei puterilor cu acela al concentrarii lor în persoana regelui si substituind declaratia drepturilor si libertatilor cetatenesti cu statutul profesional al cetatenilor, Constitutia din 1938 a promovat si consacrat un nou scenariu propagandistic privind ordinea sociala si de stat, axat pe conceptele de comunitate nationala, solidaritate, munca în folosul obstesc, disciplina, supunere.

      Conceptul de primat al rasei, al originii etnice românesti devenea un motiv de îngrijorare pentru minoritari. Articolul 27 al Constitutiei preciza ca numai cetatenii români pot dobândi si detine imobile rurale în România, deosebind pe românii de origine, de cei naturalizati. Legiuitorul avusese grija sa supuna restrictiilor si posibilitatea minoritarilor de a accede prea usor în rândurile elitei politice românesti. Astfel, articolul 67 consemna transant: Nu poate fi ministru decât cel care este român de cel putin trei generatii. Pe perioada guvernarii Partidului National Crestin, s-au luat unele masuri cu caracter antisemit: suspendarea unor cotidiene, ridicarea permiselor de calatorie pe calea ferata ale ziaristilor de etnie evreiasca, interzicerea evreilor de a angaja servitoare românce sub 40 de ani; respectarea repaosului duminical si a orelor de închidere a magazinelor; înlaturarea functionarilor evrei din institutiile de stat, retragerea dreptului etnicilor evrei de a desface bauturi spirtoase si produse ale Casei Autonome a Monopolurilor. La 21 ianuarie 1938 a fost adoptat decretul-lege privind revizuirea cetateniilor evreilor din România. Decretul-lege din 8 august 1940 cauta la rândul sau, sa defineasca situatia juridica a evreilor din România. Cetatenii români de etnie evreiasca stabiliti în România dupa 30 decembrie 1918 erau supusi unui set de interdictii care, dincolo de absurditatea lor, nu cadrau în niciun fel cu principiile unui stat democratic. Printre altele, ei nu puteau avea proprietati rurale si nici nu puteau dobândi nume românesti.

       Un alt aspect caracteristic Constitutiei din 1938 l-a reprezentat diminuarea considerabila a posibilitatilor tineretului de a accede la decizia politica majora, prin ridicarea limitei de vârsta necesara dreptului de vot la 30 de ani. Erau vizati în principal membrii si simpatizantii Garzii de Fier, în marea lor majoritate tineri si foarte tineri. Legiuitorul argumena cu subtilitate acest aspect, afirmând ca se urmarea, de fapt, posibilitatea ca tânarul sa fie sustras de la orice preocupare politica în timpul pregatirii carierei sale. Se considera ca se punea în practica o conceptie morala noua, în sensul ca nu pot fi preocupati si nu se pot rosti despre interesele statului decât acei care prin maturitatea judecatii lor si prin munca lor efectiva contribuiesc în chip real la sporirea patrimoniului national.

       Supusa referendumului, Constitutia carlista a fost votata masiv (vot nesecret), de catre 4.297.581 cetateni români, împotriva adoptarii ei votând 5483, în majoritatea cazurilor adepti sau simpatizanti ai legionarismului sau Partidului National Crestin, precum si etnici maghiari din Transilvania, tematori ca noul regim dorea sa-I uniformizeze prin adoptarea unei constiinte nationale adecvate.

 

Sursa: Cristian Sandache, Curs istoria statului și dreptului românesc