Postări

Se afișează postări din mai, 2012

Marele hrisov a lui Constantin Mavrocordat

        Începutul reformelor fanariote l-a constituit marele hrisov din 7 februarie 1741, conceput de Constantin Mavrocordat. A cesta care a domnit alternativ în Ţara Românească şi în Moldova, a început, având şi aprobarea Porţii, aplicarea programului de reorganizare a instituţiilor fiscale, administrative şi judiciare în spiritul ideii de raţionalizare a statului. Formulate în marele hrisov de la 1741, reformele aplicate succesiv în cele două ţări, au avut în vedere realizarea unei monarhii moderate prin puteri intermediare şi corpuri constituite în cadrul adunărilor de stări, ceea ce redă o apropiere faţă de absolutismul luminat.       Reforma fiscală -principiul de bază al reformei al reformei fiscale a fost generalizarea ruptei . Totodată pentru a înlătura o practică deosebit de oneroasă, era abolită solidaritatea fiscală în care limitele satului, ca unitate de impunere, practică în virtutea căreia, în cazul fugii unui sătean, darea lui era perecepută de ceilalţi locuitori.

Pravilnicească Condică

                     După tratatul de la Kuciuk Kainargi, 1774, s-a acordat libertatea comerţului Ţărilor Române astfel încât acestea au intrat în rarporturi juridice cu cetăţenii altor state. Aceştia din urmă venind în Ţările Române încheiau contracte cu românii însă atunci când se confruntau cu sistemul judiciar aduceau critici că acest sistem este înapoiat şi că doresc să se judece după dreptul lor naţional. De aceea, domnitorul Alexandru Ipsilanti a iniţiat o reformă a sistemului judiciar şi adăugându-i alte câteva categorii de norme a dat naştere unei reglementări numită în limba greacă sintagmation nomicon = o mică rânduială juridică. A fost adoptată în 1775 şi a intrat în vigoare în 1780. Este redactată în limba greacă şi română, istoricii fiind de părere că ediţia greacă  este tradusă după cea în română. Izvoarele acestei pravile sunt obiceiul juridic românesc, legea ţării, jurisprudenţa, poveţele dreptului bizantin, bazilicalele, doctrina juridică modernă.            În

Codul Calimachi

         Este numit şi Codica Ţivilă a Moldovei   si a fost redactat din porunca domnului Scarlat Calimach. A cunoscut o ediţie bilingvă, prima versiune în limba greacă, care a intrat în vigoare în 1817 iar cea de-a doua în limba română la 1833. Izvoarele codului au fost obiceiul ţărănesc, Codul Civil Francez de la 1804, Codul Civil Austriac – 1811 şi dreptul bizantin.          Codul Calimach cuprinde o introducere, iar conţinutul a fost structurat în 3 părţi:1) Prima parte se referă la dreptul persoanelor; 2) A doua parte se referă la dreptul lucrurilor; 3) A   treia parte este intitulată Înmărginiri ce privesc dritul persoanelor dimpreună cu al lucrurilor .           Prima parte   reglementează drepturile persoanelor, căsătoria, raporturile dintre părinţi şi copii, epitropii de orfani, curatori. Tot în această parte, în varianta originală , este inclus şi un hrisov dat de Scarlat Calimach în iulie 1817 prin care infiinţa un tribunal pentru problemele orfanilor, compus din mitr

Codul Caragea

      Prima parte a Codului Caragea tratează despre persoane . În stabilirea filiaţiunii se admitea proba testimonială. Emanciparea se putea realiza şi prin înnobilare. Tot aici sunt puse şi persoa­nele asuprite care pe de altă parte sunt asi­milate lucrurilor. Se mai disting şi categoriile interzişilor: risipitori şi cei fără minte. Toate actele lor sunt izbite de nulitate absolută; sunt incapabili a se leza. Legea însă distinge: prodigii sunt pasibili de condamnare penală, în cazul comiterii vreunui delict sau a vreunei crime, pe când cei fără minte, nu.         Proprietatea despre care se tratează în partea a doua cuprinde stăpânirea mobilelor şi imobilelor.    Proprietatea pământurilor era deferită numai nobililor (mănăsti­rilor, de asemenea), şi ultimelor rămăşiţe ale răzeşilor, care erau o clasă socială pe cale de dispariţie, în destrămare. Proprietatea era supusă, pe vremea lui Caragea, ro­birilor şi vecinătăţilor. Robirile sunt identice cu servituţile din Codul Civil ac­

Proiecte constituționale în perioada revoluției de la 1848

Dorinţele partidei naţionale- document iniţiat de Mihail Kogălniceanu, conţine 34 de puncte şi propune un adevărat program de reglementări democratice, printre care: desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor personale sau acordate prin naştere, egalitatea tuturor în privinţa impozitelor, desfiinţarea robiei, a privilegiilor boierilor şi împroprietărirea ţăranilor, egalitatea drepturilor civile şi politice, adunarea obştească compusă din toate stările societăţii, domn ales din toate stările societăţii, responsabilitatea miniştrilor şi a tuturor funcţionarilor publici, libertatea individului şi a domiciliului, instrucţiunea egală gratuită pentru toţi românii, desfiinţarea pedepsei cu moartea şi a bătăii, neamestecul domnitorilor în activitatea instanţelor judecătoreşti. În acest proiect de constituţie redactat de M. Kogalniceanu se prevede că Adunarea Obştească urma să deţină puterea legislativă, se extinde dreptul de vot la toţi românii ce aveau cel putin 21 de ani şi care trebuiau să î

Folosirea hârtiei în cancelariile Moldovei şi Valahiei

Cunoscută de chinezi, care ştiau s-o prepare încă de prin secolul I  e.n., hârtia n-a căpătat o întrebuinţare pe plan larg decât după ce secretul ei a fost adus în Europa. În Ţările Române cei care foloseau hârtia au fost domnitorii şi dregătorii. În relaţiile sale cu vecinii, primul care a folosit hârtia a fost Vladislav, voievodul Ţării Româneşti. După el, în aceleaşi relaţii cu Braşovul, foloseşte hârtia şi cancelaria lui Radu Prasnaglava, Dan I şi Dan al II lea. Sunt multe scrisorile lui Dan al II lea, cu conţinut diferit, către braşoveni sau către rucăreni, scrise pe hârtie. Tot de la el avem şi prima dintre scrisori datată sigur. Este vorba de privilegiul vamal dat din Târgovişte, braşovenilor la 30 ianuarie 1431. După Dan al II lea, Alexandru Aldea va folosi hârtia în aceleaşi relaţii cu Braşovul. Dacă în raporturile cu vecinii folosirea hârtiei devenise obligatorie, începând cu sfârşitul secolului al XV lea, în chestiunile interne aceasta se folosea mai rar datorită dificultăţ

Viața lui Ceaușescu prezentată de istoriografia comunistă

Din fragedă tinereţe tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a identificat cu idealurile şi lupta poporului român pentru o viaţă demnă, pentru o ţară fericită, pentru o societate întemeiată pe dreptate şi omenie, aşa cum au visat-o cei mai buni fii ai săi de-a lungul istoriei. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a născut la 26 ian. 1918, la Scorniceşti, străveche aşezare românească din judeţul Olt, situată pe valea râului Plapcea şi atestată de multe secole în cronicele vremii, în casa modestă a numeroasei familii Alexandra şi Andruţă Ceauşescu. A trudit din greu încă de mic copil, la o vârstă fragedă, pentru asigurarea unor condiţii de viaţă din cele mai modeste. În sufletul său încolţise de atunci revolta împotriva nedreptăţii, a celor ce trăiau din munca istovitoare, a celor săraci şi nevoiaşi. Încă din anul 1930, la vârsta de 12 ani participă activ la viaţa şi lupta tineretului sindical revoluţionar, fiind nu numai martir ci şi participant activ la marile desfăşurări de forţe muncitoreşti, la