Postări

Se afișează postări din martie, 2012

A fost regele George al III lea nebun?

Aflat la conducerea Angliei între 1760-1820, Geroge al III lea a rămas celebru pentru 3 lucruri: pierderea Americii, încercarea fără succes de a reinstala autoritatea regală asupra parlamentului englez şi că s-a presupus că suferea de nebunie. Timp de 150 de ani după moartea sa, istoricii l-au considerat nebun. Însă adevărul era cu totul altul. Cei mai mulţi medici din anturajul regelui, credeau că suferea de o boală fizică şi nu de una mintală, dar având în vedere faptul că medicina era încă primitivă, nu ştiau de ce boală suferă. Unii susţineau că semnele nebuniei lui George al III lea au apărut de timpuriu. Astfel lordul Wargrove îl descria la modul următor: o anume nefericire în fire, care dacă nu era curmată înainte să se instaleze prea adânc, va fi sursa unor frecvente crize de anxietate. Prima boală a debutat la 1 octombrie 1788, când George a fost lovit de un atatc biliar, manifestat prin febră, dureri stomacale, greutate la respirat şi delorul sub forma vorbirii fără sens.

Cadrilaterul

Această denumire a fost folosită de români, în perioada în care provincia formată din judeţele Durostorum şi Caliacra s-au aflat sub administraţie românească. Termenul de Cadrilater desemna iniţial un termen din cartografia otomană şi cuprindea cetăţile Silistra-Rusciuk-Caliacra-Varna. Această regiune era întărită de otomani pentru a ţine sub control culoarul dobrogean. Din punct de vedere strategic Cadrilaterul era socotit invulnerabil deoarece cetăţile nu puteau fi luate cu asalt. Teritoriul era constituit dintr-un platou situat înte Dunăre şi Balcani şi străbătut de două râuri: Lomul Alb şi Provadia. Teritoriul luat de Romînia în urma războaielor balcanice desfăşurate între 1912-1913 şi încheiate cu pacea de la Bucureşti, nu reprezenta decât o parte a Cadrilaterului. Aceasta cuprindea Silistra dar nu ajungea la linia strategică Rusciuk-Varna. Acest teritoriu va constitui sursa unor conflicte majore cu bulgarii, deoarece aceştia considerau că teritoriul le aparţine de drept. De alt

Viaţa amoroasă a Ecaterinei cea Mare

Ecaterina cea Mare nu era rusoaică aşa cum s-ar crede la prima vedere ci era de origine germană. Numele său adevărat era Sofia Augusta Frederica şi era fiica prinţului August Christian de Anhalt-Zerbst şi a soţiei acestuia prinţesa Johana Elisabeta de Holstein-Gottorp. La 14 ani a fost chemată de împărăteasa Elisabeta a Rusiei să-l ia de soţ pe marele duce Petru, moştenitorul tronului. Până la vârsta de 67 de ani când a murit Ecaterina a avut foarte multe aventuri amoroase pe care le voi prezenta pe scurt. O primă aventură a avut-o cu Serghei Saltikov, un tânăr cu care obişnuia să discute evenimentele zilei. După plecarea lui Saltikov Ecaterina s-a arătat interesată de contele Stanislav Poniatovski, originar din Polonia. După aventura cu cel menţionat anterior Ecaterina îţ va cunoaşte pe Grigori Orlov un  individ in garda imperială, cu care a păstrat legătura timp de 10 ani. Următorul pe lista ei a fost Grigore Potemkin, care a stat în preajma ei timp de 16 ani, timp în care acesta i-

Mormintele lui Hitler

1. Spre sfârşitul zilei de 30 aprilie 1945, după ce Hitler şi Eva Braun s-au sinucis, corpurile celor 2 au fost duse în grădina Cancelariei Reichului de ofiţeri ai S.S. Ei le-au aşezat într-un şanţ de circa un metru adâncime, le-au stropit cu benzină şi le au dat foc în prezenţa lui Goebbels şi a lui Bormann. 2. Seara trupurile celor 2 au fost luate de alţi ofiţeri S.S. şi depuse în alt loc, împreună cu cei doi câini ai lui Hitler. 3.În dimineaţa zilei de 4 mai 1945, un soldat rus, Ivan Ciurakov, a descoperit cadavrele unui bărbat, al unei femei şi a doi câini. În noaptea de 5 mai câţiva soldaţi sovietici au dezgropat cadavrele, le au pus în nişte lăzi de obuze şi duse cartierul general al armatei sovietice din Berlin. Aici nu mai sunt îngropate ci sunt depozitaţi în pivniţă. 4.După efectuarea autopsiei de către medicii sovietici, cadavrul lui Hitler este înmormântat la Buch. 5.De aici vor fi deshumate şi aduse la marginea oraşului Winow, unde au fost din nou înhumate sub pază. 6.

A fost atacul de la Pearl Harbour o surpriză?

După cum se știe Japonia a atacat baza marină americană de la Pearl Harbour la 7 decembrie 1941. După acest atac S.U.A.  vor intra în război de partea aliaților pentru a răzbuna această acțiune. Pentru a evita situația în care Germania ar fi putut controla 3 continente, S.U.A. au făcut totul pentru a provoca Germania. În acest sens au acordat tot ajutorul Marii Britanii, însă Hitler n-a căzut în cursă și n-a declarat război Statelor Unite.  Roosvelt știa ca nu putea angrena țara într-un război, dacă nu avea sprijinul total al poporului american. Și singurul lucru care putea uni poporul în această convingere era un act grav de agresiune împotriva S.U.A. Astfel că Roosvelt, a încercat Japonia, dându-i ultimatum acesteia, pentru a se retrage din China. În aceste condiții japonezii au pregătit un atac surpriză sperând să dea o lovitură grea armatei americane. În urma atacului, americanii au suferit destule pierderi, câteva mii de soldati uciși, 188 de avioane distruse și 21 de vase de răzb