Istorie

Perioada anilor 1818-1828 reprezint ă o etap ă deosebit ă în procesul organiz ă rii administrative a Basarabiei. În istoriografie aceast ă etap ă e definite ca perioada autonomiei Basarabiei. La 29 aprilie 1818, tarul Alexandru I a promulgat la Chisinău un nou regulament de administrare a Basarabiei cu titlul ,,Asezămânul obrazovaniei oblastei Basarabiei”. ,,…Basarabia îsi păstrează specificul său national – se afirma în rescriptul tarului - si, ca urmare, primeste o formă deosebită de administrare”. ,,Asezământul” a instituit o nouă structură administrativă a Basarabiei. Au fost delimitate strict competentele institutiilor administrative si judecătoresti ale provinciei, precum si atributiile si obligatiile functionarilor angajati în administratia locală si regională. S-a concretizat situatia păturilor sociale basarabene si a fost determinat cuantumul prestatiilor ce trebuiau îndeplinite de locuitori. A fost reglementată activitatea Oficiilor cadastrale, a vămilor si a caran

Ajungerea la putere la 6 martie 1945, a primului guvern politic de orientare pro-sovietică, a atras ample mutaţii şi în domeniul organizării administrativ-teritoriale. Acestea nu au constituit însă o prioritate imediată, constituţia din 1948 menţinând vechile judeţe. Această organizare, extrem de centralizată, se dovedea utilă pentru înăbuşirea oricărei forme de rezistenţă politică venită din partea reprezentanţilor vechilor partide, dar şi pentru impunerea la nivelul populaţiei a unor măsuri politice nepopulare (Helin, 1967). Primul pas către o nouă reformă administrativă a fost făcut la 15 ianuarie 1949 prin adoptarea legii 17 destinată să reglementeze statutul unităţilor administrative şi să pregătească o nouă organizare administrativ-teritorială. Scopul declarat al acestui demers viza îmbunătăţirea bazei economice a unităţilor administrativ-teritoriale pentru implementarea la nivel local, a economiei planificate (Oroveanu, 1986). In directivele cuprinse în Hotărârea comu

În primii ani de ocupa t ie, oficialit ăt ile ruse, în scopul asigur ă rii unei tranzi t ii temperate de la un sistem de administrare la altul, au instituit în Basarabia un regim administrativ provizoriu, care avea multe afinit ăt i cu cel al Moldovei. Principalul scop politic al administratiei provizorii, impus de oficialitătile rusesti, era de a convinge populatia crestină aflată sub dominatia otomană de avantajele stăpânirii rusesti, simpatia popoarelor vecine trebuind să faciliteze expansiunea Imperiului rus în Balcani. Suportul juridic al sistemului de administrare implementat în Basarabia în primii ani de ocupatie rusească l-au constituit următoarele acte normative: ,,Constituirea administratiei provizorii în Basarabia”, ,,Instructiunile amiralului P.V.Ciceagov către S.Sturdza” si legea din 2 februarie 1813 ,,Despre instituirea a două departamente si a adunării lor comune”. Astfel, teritoriul cuprins între râurile Prut si Nistru a fost numit de autoritătile rusest

      In vederea realizării unui decupaj administrativ-teritorial unitar, a fost constituită o comisie prezidată de Simion Mehedinţi alcătuită din personalităţi ale vremii, oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai armatei, cu preocupări în domeniu, din care mai făceau parte geografii Vintilă Mihăilescu şi Vasile Meruţiu (Nistor, 2000). Iniţial s-a optat pentru constituirea unor judeţe mari, care să cuprindă în medie între 300 000 şi 400 000 locuitori, cu suficiente resurse financiare, care să le permită implementarea unei veritabile autonomii locale. Pe această bază, comisia a propus mai întâi un decupaj administrativ în 48 de judeţe, urmând să fie desfiinţate prin contopire 28 de judeţe, fapt ce a atras proteste din partea reprezentanţilor acestora. Prin urmare, a fost elaborată o a doua propunere de organizare administrativ-teritorială, numărul judeţelor desfiinţate fiind redus la jumătate. Şi de această dată, sub presiunea autorităţilor locale s-a renunţat la desfiinţarea unor judeţe,

În perioada cuprinsă între Marea Unire (1 decembrie 1918) până la votarea Legii pentru unificarea administrativă (14 iunie 1925), pe teritoriul României au funcţionat 4 regimuri administrative cuprinse într-un sistem global unic, care s-au apropiat tot mai mult ca urmare a măsurilor legislative luate: Regimul administrativ al Vechiului Regat al României (reglementat prin Legea pentru Consiliile judeţene din 2 aprilie 1894); Regimul administrativ al Transilvaniei (reglementat prin Decretul privind instituirea conducerii serviciilor publice în Transilvania nr. 3632 din 11 decembrie 1918); Regimul administrativ al Basarabiei (reglementat prin Decretul privind instituirea conducerii serviciilor publice în Basarabia nr. 852 din 9 aprilie 1918); Regimul administrativ al Bucovinei (reglementat prin Decretul pentru administraţia Bucovinei nr. 3715 din 18 decembrie 1918). Realizate sub imperativul unor sisteme şi conjuncturi politice şi economice diferite, cele patru decupaje administr