Istorie

  Cercetările arheologice şi analiza materialelor survenite ca urmare a investigaţiilor de teren reflectă în primul rând latura materială a vieţii comunităţilor umane şi doar într-o mică măsură pe cea legată de structurile social-politice şi manifestările spirituale şi religioase. Viaţa socială şi formele de organizare a locuitorilor din spaţiul est-carpatic rămân insuficient cunoscute. In literatura străină, despre populaţia românească din Moldova din primele secole ale mileniului al 11-lea s-a vorbit prin prisma . transhumantei localnicilor. Perioada secolelor XI-XI II a fost prezentată drept perioadă de tranziţie de la păstorit la sedentarism. Materialele arheologice acumulate în urma săpăturilor metodice din ultimele decenii indică permanenţa locuirii în regiune a comunităţilor româneşti. Existenţa în regiunile est-carpatice a unor structuri militare rudimentare, implicate în diferite evenimente ale vremii este confirmată de luptele duse de românii din regiunile din nordul sp

  Reforma, care a avut adepţi în Transilvania deja din ani i 20 ai secolului al XVI-iea şi s-a răspîndit cu rapiditate după 1541 . Primele diete aveau cu privire la această chestiune o poziţie de expectativă, însă deja în 1552 s-a luat hotărîrea ca nimeni să nu fie stînjenit în practicarea propriei religi i. Dietele din 1 557 şi 1558 au confirmat această decizie şi au stabilit prin lege libertatea de credinţă. Ea se referea mai întîi la credinţa catolică şi luterană, cărora Ie-a urmat în 1564 recunoaşterea calvinismului, care a cîştigat repede influenţă, şi, încă din 1568, a unitarianismului care s-a răspîndit la început mai cu seamă în cercurile nobilimii. Legislaţia religioasă din Trasilvania şi-a găsit forma finală în anu l157, cînd noul principe, Ştefan Bâthory, ales ca succesor al lui Ioan Sigismund, a fost nevoit să depună un jurămînt de respectare al ibertăţii celorpatru religii „recepte", deci a confesiunilor pe deplin recunoscute. Ortodocşii erau priviţi doar ca „tole

  Inscripţiile vorbesc adeseori de ordo decurionum, noţiune prin care se înţelege consiliul municipal, se natul local. Asemenea senatului din Roma, el grupează pe foştii magistraţi locali, dar şi pe alţi membri de seamă ai aristocraţiei municipale. Este compus din membri des mnaţi pe   viaţă, dar este periodic revăut de responsabilii censului municipal (quinquennales). Calitatea de membru se poate pierde prin sărăcire ori infamie, lucru ce se realizează oficial prin excluderea din album decurionum. Membrii consiliului municipal împreună cu familiile lor constituie elita societăţii locale, notabilii. Decurionatul municipal este o calitate socială la care acced mai uşor membrii familiilor de vază, deja consacrate în această ipostază, dar accesul altora nu   este închis. Ordo decurionum acoperă înainte de toate un sens instituţional, de organ deliberativ al oraşului autonom. Dar acest sens nu este singurul. El mai înseamnă şi altceva: o stare socială,   categoria celor care înde p

           Aparţin aristocraţiei locale familiile cele mai avute, care constituie o pătură bogată faţă de comunitate în ansamblu. Dar bogăţia singură nu ajunge. În societatea romană contează şi provenienţa şi folosirea ei. Anumite ocupaţii pot fi considerate infamante, iar cei care le practică - oricât de bogaţi ar fi - se văd excluşi din elita sociala. Negoţul, foarte profitabil, nu face parte dintre acestea dar el este văzut ca un mijloc temporar de îmbogăţire şi, în orice caz, cel înstărit şi pătruns în elita socială trebuie să investească în plasamente mai serioase şi mai onorabile - în primul rând în proprietăţi funciare. Cei care vor să fie consideraţi între notabilii locali şi să exercite funcţii publice (honores) trebuie să deţină proprietăţi funciare în teritoriul oraşului şi să-şi asume sarcinile legate de acestea; de asemenea, membrii lui ordo decurionum sunt obligaţi să aibă o casă în oraş şi să rezideze măcar temporar acolo. Averea şi servituţiile pe care ea le impune

  Situaţia armamentului şi a muniţiunilor in 1914, era următoarea: arme de 6,5 m / m - 271 130, cu 194.517.000 cartuşe, ceea ce revine la 719 cartuşe de armă; carabine de 6,5 m/m - 30 507, cu 8.385.000 cartuşe, ceea ce revine la 2.700 cartuşe de carabină; arme de 8 m / m - 60.000, cu 28.229.356 cartuşe, ceea ce revine la 470 cartuşe de armă; mitraliere de 6,5 m / m - 413, cu 20.143.964 cartuşe, ceea ce revine la 45.000 cartuşe de mitralieră; pistoale Steyr - 50.000, cu 5.000.000 cartuşe, ceea ce revine la 100 cartuşe de pistol; tunuri de câmp de 75 m / m - 624, cu 637.790 proiectile, ceea ce revine la 1.000 proiectile de tun; tunuri grele de 105 m / m - 60, cu 39.766 proiectile, ceea ce revine la 662 proiectile de tun; obuziere de 105 m / m de câmp - 120, cu 49.119 proiectile, ceea ce revine la 400 proiectile de obuzier; obuziere de 120 m / m - 32, cu 16.320 proiectile, ceea ce revine la 500 proiectile de obuzier; obuziere de 150 m / m - 8, cu 2.301 proiectile, ceea ce revine la 280