Postări

Se afișează postări din februarie, 2012

Viata nevazuta a lui Cuza

Desi despre Cuza  s-au scris numai lucruri bune,  in acest articol as vrea sa arat si fata nevazuta a acestuia. Viata intima a lui Cuza a cuprins multe aventuri amoroase, cele mai celebre fiind cele cu Ecaterina(Cocuta)Vogoride, sotia caimacamului Moldovei. Legătura sa cu Cocuţa Vogoride stă la originea scandalului scrisorilor de la Iaşi, în urma căruia a fost posibilă victoria unionistă din 5 ianuarie 1859. Deasemenea este de notorietate si legatura sa cu Maria Obrenovici cu care a avut 2 copii.   Desi aveau o legatura cei doi amanti îşi continuau viaţa sexuală în afara cuplului , având numeroşi alţi amanţi şi amante, fără ca acest aspect să afecteze relatia. Maria Obrenovici a avut copii şi cu alţi bărbaţi, iar Cuza a continuat să viziteze noaptea, diferite adrese confidenţiale. In noaptea de de 11 februarie 1866, noaptea abdicarii, Cuza şi Maria Obrenovici au împărţit aceiaşi cameră. În apartamentul alăturat se afla Doamna Elena împreună cu copiii soţului ei şi ai amantei. Se pare
A fost Mihai Vitezul promotorul constiintei nationale la romani?!          Secolul al XVII lea debuta , cu unirea politică a celor 3 provincii româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania sub conducerea unui conducător român, Mihai Viteazul. Domnitorul care a reuşit să stăpânească pentru scurt timp, 1599-1600, cele 3 ţări reunite, începe să fie receptat ca unificator mai târziu, abia spre mijlocul secolului al XIX lea. Ambiţia cuceritorului apare frecvent ca mobil al acţiunii, ocupând îm schema interpretativă locul pe care mai târziu îl va lua ideea românească. La Miron Costin, Mihai se află în postura de cuceritor al Ardealului si al Moldovei. Nici Şcoala Ardeleană, căreia conştiinţa naţională din secolul al XIX lea îi datorează foarte mult, nu afirmă că scopul lui Mihai era ideea naţională. Samuil Micu, unul dintre iniţiatorii naţionalismului românesc, descrie în lucrarea sa Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor astfel domnia lui Mihai: În anul 1593, în domnia Ţării Român
           Regulamentele Organice, factor de modernizare al politicii romanesti Regulamentele Organice sau perioada regulamentară, cum mai este cunoscută perioada 1832-1848, reprezintă apogeul proiectelor constituţionale din Principatele Române. Deşi au fost menţinute privilegiile feudale, modernizarea parţială a sistemului financiar, fixarea unei capitaţii unice, desfiinţarea multor categorii fiscale, considerăm că au fost măsuri care au facilitat progresul. Totodată prin desfiinţarea vămilor interne şi reglementărilor cu privire la activităţile comerciale au avut un rol pozitiv în evoluţia Ţărilor Române.   Prin organizarea identică, în multe privinţe, a instituţiilor de stat, a unor instituţii tradiţionale, ca şcoala şi biserica, a altor instituţii, Regulamentele Organice au contribuit în mod remarcabil la pregătirea unirii Principatelor . Aceste    instituţii organizate    pe    baza   principiilor   înscrise    în   textele Regulamentelor, vor funcţiona, cu unele amendări, i