Istorie

     Prin reforma constituţională din 1917-1918,  nu s-au adus modificări din cele două camere: Adunarea deputaţilor şi Senatul. A fost  abolit sistemul votului cenzitar şi s-a stabilit că Adunarea deputaţilor se alegea de către  cetăţenii români majori, prin vot obştesc obligatoriu, egal, direct şi secret şi pe baza  reprezentării proporţionale, iar Senatul se compunea din senatori aleşi de cetăţenii  români de la vârsta de 40 de ani împliniţi şi din senatori de drept (moştenitorul tronului  de la vârsta de 18 ani împliniţi, cu drept de vot deliberativ numai de la împlinirea vârstei  de 25 ani; mitropolitul şi episcopii eparhioţi).     Constituţia modificată din 1923 a fost un pas înapoi, în raport cu această reformă constituţională, în privinţa componenţei parlamentului; condiţiile în care a fost elaborată această Constituţie modificată nu mai erau cele din anii 1917-1918, când modificarea Constituţiei a fo...

     Codul penal a fost publicat în anul 1865 şi a rămas în vigoare până în anul 1937. Principalele sale izvoare sunt: Codul penal prusian din anul 1851 şi, în mai mică măsură, Codul penal francez din 1810.      Structura Codului penal din 1865 este următoarea: - Dispoziţii preliminarii; - Cartea I-a - Despre pedepse şi efectele lor; - Cartea a II-a - Despre crime şi delicte în special şi despre pedepsele lor; - Cartea aIII-a - Contravenţiuni poliţieneşti şi pedepsele lor.         Conform structurii sale, codul nostru a adoptat o clasificare tripartită a infracţiunilor: crime, delicte şi contravenţii spre deosebire de alte coduri burgheze care clasifică faptele penale în două mari categorii: infracţiuni penale şi contravenţii. De fapt, clasificarea pe care a adoptat-o codul nostru nu este justificată din punct de vedere teoretic, de vreme ce între crime şi delicte nu există deosebiri esenţiale, am...

    În Valahia, Obişnuita Obştească Adunare se compunea din 42 de membri, iar aceea a Moldovei din 35 de membri. În adunări erau membri de drept, datorită funcţiunii ce deţineau, mitropoliţi şi episcopi. Ceilalţi deputaţi erau aleşi dintre boieri, iar corpul electoral era alcătuit numai din boieri, după cum arată art.45 şi art.46 din Regulamentul Organic al Valahiei, ca şi art.48 şi 49 din Regulamentul Organic al Moldovei. Alegătorii deputaţi de judeţe erau boierii şi feciorii de boieri, în vârstă de cel puţin de 25 ani, proprietari de moşie şi domiciliaţi în judeţul respectiv. Preşedintele adunării era Mitropolitul ţării. Membrii erau:  1) episcopii;  2) 20 de boieri de treapta I-a în Muntenia şi 6 de treapta I şi a II-a în Moldova, în vârstă de 30 de ani, pământeni sau  împământeniţi, după vechiul obicei şi aleşi numai în capitală de semenii lor; 3) 19 deputaţi ai judeţelor în Muntenia (câte unul de judeţ şi...

  În dreptul penal medieval, infracţiunea era considerată fapta apreciată ca  periculoasă de către reprezentanţii puterii politice, de aceea, era sancţionată de către  organele publice cu pedeapsă. Între infracţiune şi pedeapsă, legătura era indisolubilă,  dreptul penal medieval fiind de orientare socială.  În general, pedepsele în Dreptul medieval scris se caracterizau prin următoarele  trăsături: a) urmăreau intimidarea; b) nu erau limitate prin lege, căci domnul avea să aplice sancţiuni şi "peste pravilă"; c) cumulul pedepselor era îngăduit; d) erau inegale, deoarece pentru aceeaşi faptă puteau varia în raport cu poziţia socială a celui vinovat; e) cele mai multe pedepse erau lăsate de lege "la voia judecătorului"; f) aduceau venituri domnului şi dregătorilor care judecau; g) răzbunarea sângelui nu a existat ca pedeapsă legală, dar urme ale "vendetei" se întâlnesc în câteva regiuni, îngăduindu-se însă şi răscumpărarea (com...

     Segmentul social al absolventilor de învatamânt mediu sau superior din interiorul Transilvaniei sau din teritoriile învecinate populate de români este unul deosebit de interesant, asupra caruia istoriografia nu a insistat în suficienta masura. Atentia specialistilor a fost captata, pe buna dreptate, de palierul tinerilor care au frecventat colegiile, universitatile sau seminarele din celelalte zone ale imperiului sau din afara lui, pentru ca din rândurile lor s-a cernut elita creatoare de cultura si conducatoare a miscarii nationale. Dar între aceste vârfuri si mase se interpune în lantul social o veriga relativ noua, asanumita elita colportoare, alcatuita, în mare parte, din cei care au frecventat învatamântul mediu. Ei intermediaza relatia dintre creatori si lumea rurala, prelucrând, adaptând si popularizând marile idei europene ale veacului, chiar daca nu s-au remarcat prin opere originale. ...

    Aşezarea slavilor în Balcani (secolul. VI-VII) şi, apoi, constituirea statului  bulgar (679/681-701, sub Asparuh) au dizlocat unitatea romanităţii carpato-balcanice, împărţind-o în două mari grupe: dacoromânii la nord de Dunăre şi românii balcanici la sud de marele fluviu, aceştia din urmă vorbitori ai dialectelor romanice: aromâna, meglenoromâna şi istroromâna.       Românii de la sud de Dunăre, numiţi (ca şi cei de la nord) în izvoarele istorice vlahi (termen de origine germanică, cu care au fost desemnaţi romanicii), erau divizaţi în trei grupuri mari: cel sudic, sau aromânii, cu o concentrare masivă în Tesalia (Vlahia Mare) şi cu ramuri în Epir (Vlahia de Sus), în Etolia şi Acarnania (Vlahia Mică), în Macedonia şi în Rodope; grupul nordic, care se afla în Munţii Balcani (Haemus), cu prelungiri spre Dunăre şi spre sud; grupul apusean, care era situat în Serbia, Muntenegru, Bosnia, Dalmaţia, Cr...

     La 12 mai 1848, solgǎbirǎul Szegedi Sámuel implora comitetul permanent pentru pǎstrarea vechii ordini sǎ trimitǎ în Mihalţ şi în satele învecinate, imediat o armatǎ numeroasǎ. Autoritǎţile cer ca delegaţii din Obreja şi Mihalţ la Blaj sǎ fie aruncaţi în închisoare, iar satele sǎ fie „împovǎrate cu secui”. Subliniem acest amǎnunt, deoarece el nu este lipsit de importanţǎ; în epocǎ, autoritǎţile cereau în mod expres trupe secuieşti şi nu era nicidecât o „intrigǎ vienezǎ”, ci, pur şi simplu respectivele autoritǎţi nu aveau încredere decât  în secui. Acest adevǎr este atestat de faptul cǎ nu e cunoscutǎ şi nici nu a fost publicatǎ o astfel de dispoziţie a Curţii vieneze cǎtre Comandamentul general al trupelor din Transilvania, pe când cereri locale ale domnilor de pǎmânt şi ale funcţionarilor maghiari de a trimite numai trupe secuieşti împotriva românilor sunt publicate (şi mai sunt nepublicate) cu zecile. Respectiva teo...

     În perioada timpurie a epocii medievale, societatea românească a fost  confruntată cu ultimul val al neamurilor migratoare: ungurii (maghiarii), pecenegii, uzii, cumanii şi tătaro-mongolii. Dacă maghiarii au înrâurit preponderent situaţia din Transilvania, ceilalţi au influenţat, mai cu seamă, evoluţia societăţii româneşti din spaţiul sud-est carpatic.       Ungurii sau maghiarii, originari din Asia, din regiunea munţilor Altai (Siberia apuseană până la râul Kama), au înaintat, datorită deteriorării cadrului ecologic, spre apus, ocupând ţinuturile de stepă dintre cursul mijlociu al Volgăi şi munţii Urali, apoi cele dintre Don şi Nipru (pe la 830), iar pe la 839 au ajuns în Atelkuz (formă derivată din cuvântul maghiar Etelköz = „între râuri” sau „mesopotamie”), regiune delimitată de Nipru şi Nistru. Înfrânţi de pecenegi şi bulgari, ei au părăsit acest spaţiu, în 895, şi s-au îndreptat spre nord, ...

     Românii sunt menţionaţi în scris multă vreme după ce etnogeneza a fost  încheiată, sub etnonimul de vlah-vlahi, termen de origine germanică cu care, în diferite  variante, au fost desemnate toate popoarele romanice. Ei înşişi, având conştiinţa  descendenţei romane, s-au numit român-români. De altfel, suntem singurul neam  neoromanic care purtăm, prin nume, amintirea directă a strămoşilor noştri.  Constituirea primelor forme de organizare prestatală, „ţări”, cnezate, voievodate,  proces care se desfăşoară în continuarea etnogenezei, a făcut ca românii să intre în  atenţia acelora care consemnau evenimentele, oamenii de cancelarie şi cronicarii.  Cea mai veche amintire istorică scrisă despre români ca popor se referă la  ramura balcanică a neamului nostru. Ea aparţine cronicarului Gh. Kedrenos, datează din  anul 976 şi se referă la un conflict dintre vlahi şi conducerea statului bulgar din  Macedonia.  Cele d...

    Voievodul de origine româneascǎ Ştefan Mailat grupeazǎ în jurul sǎu o mare parte a stǎrilor transilvane şi constituie o partidǎ potrivnicǎ regelui Ioan Zápolya, declanşând în anii 1539-1541 o puternicǎ mişcare de desprindere a Transilvaniei din regatul Ungariei. Buni cunoscǎtori ai slǎbiciunii regilor competitori, dezamǎgiţi în aşteptǎrile unui ajutor creştin dezinteresat, neliniştiţi de gândul redeschiderii conflictului dinastic prin cǎsǎtoria lui Zápolya cu Isabella (1539) şi cuprinşi de teama primejduirii din partea Turciei în plinǎ ascensiune, participanţii la acţiunea politicǎ a lui Mailat ignorǎ veleitǎţile pretendenţilor regali şi încearcǎ transformarea Transilvaniei într-un stat autonom sub suzeranitatea Porţii. Scopul mişcǎrii era bine cunoscut în epocǎ, umanistul Anton Verancsics, slujbaş al bisericii din Alba Iulia, putând scrie la 12 martie 1540 cǎ „Mailat împreunǎ cu asociatul sǎu Balassa se pregǎtesc sǎ cupr...

      Cultele grecesti au patruns pe teritoriul Egiptului faraonic cu mult timp înainte de venirea la putere a Ptolemeilor, odata cu instalarea colonistilor greci pe teritoriul Deltei, în regiunea Memphisului si în zona Vaii Nilului, din a doua jumatate a secolului VII î. Hr. Conform unei relatari a lui Herodot, Psammetik I a apelat la mercenarii greci pentru înlaturarea assirienilor, instalându-i în punctele strategice, mai ales din zona orientala a Deltei.         Dupa Herodot (II, 78-79), la începutul secolului VI, faraonul Amasis a oferit grecilor orasul Naukratis, asezarea devenind o enclava greaca pe teritoriul egiptean, fiind administrata de magistrati greci, iar locuitorii au practicat propriul lor cult. Aceste afirmatii sunt întarite prin descoperirea vestigiilor templelor Aphroditei, Herei din Samos, lui Apollo, etc. La Memphis, eleno-memphitii posedau un templu consacra...

     Epoca vikingă adusese pentru popoarele nordice un aflux de bogăţii care au modificat structurile economice şi sociale ale regiunii. Adoptarea modelului occidental şi a creştinismului a condus şi aceste regiuni spre o dezvoltare de tip feudal, chiar dacă diferită şi cu decalaje faţă de cea din Anglia sau Franţa. Caracteristic pentru spaţiul scandinav este menţinerea unei ţărănimi libere (bôndi, pl. bôndr) mult mai putenică şi mai stabilă decât cea din Occident, ceea ce a imprimat un alt tip de dezvoltare a agriculturii, cu un rol mai puţin important al marelui domeniu. Structura societăţii scandinave nu este atât tripartită, ca în Occident, cât bipartită, deosebirea esenţială fiind cea între omul liber şi sclav. De altfel, sclavia domestică, cu o existenţă veche în spaţiul scandinav, a fost revigorată în urma raidurilor vikinge, întrând în declin şi dispărând de-abia prin secolele XIII-XIV. Agricultura,...

       În ziua de 24 august 1944, la ora 0 30 , armata română a încetat acţiu­nile militare împotriva Uniunii Sovietice şi a Coaliţiei Naţiunilor Unite . Trupelor germane, aflate pe teritoriul României, li s-a pus în vedere să pără­seas­că, în cel mai scurt timp, teritoriul statului român. Deoarece ieşirea României din Axă însemna încetarea livrărilor de pe­trol către Germania şi pierderea unui spaţiu strategic important, cu con­se­cin­­­ţe directe asupra frontului din Balcani, Berlin-ul a reacţionat cu promtitu­di­ne . Germania concepuse anterior, ca şi în cazul Ungariei, un plan, numit „Mar­ga­ret II”, prin care, într-o situaţie extremă, să poată prelua controlul asupra României. Încă din noaptea de 23/24 august, Hitler a ordonat generalului Alfred Gerstenberg să instaleze un guvern progerman la Bucureşti. Ostilităţile dintre trupele germane şi cele române au început în dimineaţa zilei de 24 august când generalul Gerstenberg a ordonat trupelor să ocupe ...

         Imediat după aducerea la tron a domnului Carol de Hohenzollern au fost luate primele măsuri pentru formarea unei armate moderne. Prin constituţia din 1866 s-au pus bazele unei noi armate însă adaptată condiţiilor din ţară. În lipsă de fonduri s-a apelat ca şi mai înainte la o armată populară. Articolul 118 al Constituţiei prevedea: ”Tot românul face parte din armata regulată sau din miliţii sau din garda cetăţenească, conform legilor speciale”. Astfel în condiţiile existenţei unui cadru legislativ corespunzător armata română a trecut la reorganizare.         Principala forţă de decizie in cadrul armatei a ramas Ministerul de Război. Sub autoritatea ministerului intra şi Depozitul de război care avea să fie înfiinţat in 1867. Pe lângă Ministerul de război mai funcţiona ca organism de conducere Comitetul consultativ general, cu atribuţii privitoare la conducerea şi administrarea armatei, Consiliul...