Religia in Egiptul greco-roman

      Cultele grecesti au patruns pe teritoriul Egiptului faraonic cu mult timp înainte de venirea la putere a Ptolemeilor, odata cu instalarea colonistilor greci pe teritoriul Deltei, în regiunea Memphisului si în zona Vaii Nilului, din a doua jumatate a secolului VII î. Hr. Conform unei relatari a lui Herodot, Psammetik I a apelat la mercenarii greci pentru înlaturarea assirienilor, instalându-i în punctele strategice, mai ales din zona orientala a Deltei.

        Dupa Herodot (II, 78-79), la începutul secolului VI, faraonul Amasis a oferit grecilor orasul Naukratis, asezarea devenind o enclava greaca pe teritoriul egiptean, fiind administrata de magistrati greci, iar locuitorii au practicat propriul lor cult. Aceste afirmatii sunt întarite prin descoperirea vestigiilor templelor Aphroditei, Herei din Samos, lui Apollo, etc. La Memphis, eleno-memphitii posedau un templu consacrat lui Zeus Basileus, iar caromemphitii un templu dedicat lui Zeus din Labraunda. În epoca lui Herodot, se pare ca echivalentele grecesti pentru zeii egipteni erau deja bine stabilite si sunt dupa cum urmeaza: Dionysos = Osiris; Demeter = Isis; Apollo = Horus; Artemis = Bastet; Zeus = Amon; Athena = Neith; Aphrodita = Hathor; Hermes = Thoth; Hephaistos = Ptah; Typhon = Seth, etc., cu exceptia lui Poseidon si Dioscuri. Acest sistem de echivalente a ramas în vigoare si în Epoca greco-romana. Numai parcurgând documentatia papirologica se poate sti daca un nume grecesc se referea la divinitatea greaca sau la echivalentul ei egiptean, ca atare, fiecare caz trebuie judecat în particular, tinând cont de context. 

         La sfârsitul seccolului IV si începutul secolului III, se poate vorbi de o raspândire a cultelor grecesti, în special în orasele Alexandria, Ptolemais si regiunea Fayyum, ca urmare a patrunderii masive a grecilor în Egipt. În Ale-xandria principalele culte existente erau cel al lui Sarapis, care beneficia de un important sanctuar si cel al zeitei Isis, care avea mai multe sanctuare (la capul Lochias, pe insula Pharos, unde sub numele de Isis Pharia era venerata în calitate de protectoare a marinarilor si a navigatiei). 

         Dintre cultele grecesti, cele mai raspândite în Alexandria elenistica erau cele ale lui Demeter si Dionysos, cu toate ca nu s-a descoperit templul lor. Sabatorile în cinstea zeitei Demeter se numeau Thesmophoria si Demetria. Dionysos, împreuna cu Herakles, au fost considerati stramosii dinastiei ptolemaice, iar începând cu domnia lui Ptolemeu II Philadelphos s-au celebrat sarbatori fastuoase în onoarea lor. În oraselele din Fayyum (Tebtynis, Theadelphia, Karanis, Magdola) ei au fost la fel venerati, împreuna cu zeul cavaler trac, Hero.

        Cucerirea romana n-a modificat acest aspect, cultele grecesti au ramas în vigoare, însa au aparut sporadic si o serie de culte romane, cum ar fi cele ale lui Iupiter, Hercule, Mercur, etc. Cu exceptia lui Iupiter Capitolinus, care beneficia de un templu la Arsinoe, se pare ca romanii stabiliti în Egipt n-au practicat cultul altor zei în mod oficial. Ulterior, a devenit cult oficial si cel al lui Antinoos, favoritul lui Hadrian, cel care s-a înecat în Nil în anul 130, dupa care a fost divinizat. Echivalente între zeii romani si cei egipteni au fost foarte rare, cum ar fi cazul lui Iupiter-Hammon-Khnubis, atestat printr-o inscriptie

descoperita la Philae. Acest fenomen se explica prin faptul ca romanii nu s-au stabilit în numar mare în Egipt, iar elementele grecesti ori elenizate au stat la baza administratiei romane.

        Grecii si romanii n-au exclus cultele egiptene si n-au ezitat sa le practice, însa egiptenii nu au avut o atitudine pozitiva fata de zeii cuceritorilor. Cu toate acestea, modalitatea greaca de reprezentare a zeilor a influentat-o pe cea egipteana. 

         Cultul imperial a fost o continuare a cultului dinastic ptolemaic, dar cu diferente notabile. Prin urmare, împaratii primelor doua secole, în marea lor majoritate, n-au acceptat , decât cu rezerve, onorurile aduse persoanei lor ca putere divina. Augustus a acceptat onorurile divine, cu conditia ca acestea sa se adreseze în acelasi timp si zeitei Romei. Cultul imperial s-a dezvoltat rapid în Egipt, astfel ca, în timpul domniei lui Augustus, anul 6 d. Hr. apare „Caesar, împarat, fiul lui Zeus liberatorul, Augustus“. Luna egipteana Athyr (28 octombrie-26 noiembrie) a devenit frecvent Neos Sabastos (No-ul August) în onoarea lui Tiberius, succesorul lui Augustus. Preotesele epo-nime ptolemaice au disparut, dar a fost creat un corp de preoti ai cultului imperial. De exemplu, la Euhemeria din Fayyum este amintit, în 32 d. Hr., un „preot al lui Tiberius

Cesar Augustus“. 

Sursa: Miron Ciho, Civilizatia Egiptului greco-roman