Infractiuni si pedepse in evul mediu romanesc

  În dreptul penal medieval, infracţiunea era considerată fapta apreciată ca periculoasă de către reprezentanţii puterii politice, de aceea, era sancţionată de către organele publice cu pedeapsă. Între infracţiune şi pedeapsă, legătura era indisolubilă, dreptul penal medieval fiind de orientare socială. În general, pedepsele în Dreptul medieval scris se caracterizau prin următoarele trăsături:

a) urmăreau intimidarea;

b) nu erau limitate prin lege, căci domnul avea să aplice sancţiuni şi "peste

pravilă";

c) cumulul pedepselor era îngăduit;

d) erau inegale, deoarece pentru aceeaşi faptă puteau varia în raport cu poziţia socială a celui vinovat;

e) cele mai multe pedepse erau lăsate de lege "la voia judecătorului";

f) aduceau venituri domnului şi dregătorilor care judecau;

g) răzbunarea sângelui nu a existat ca pedeapsă legală, dar urme ale "vendetei" se întâlnesc în câteva regiuni, îngăduindu-se însă şi răscumpărarea (compoziţia voluntară).

     Istoria dreptului românesc, dreptul nostru cutumiar, este o dovadă certă în acest sens. Evoluţia reglementărilor penale, în general, poate fi evidenţiată sub 3 mari aspecte:

1. Identificarea unor anumite categorii de fapte care prin esenţa lor sunt îndreptate împotriva unor valori umane fundamentale şi de un pericol social sporit prin urmările lor; adică care anume fapte sunt considerate infracţiuni;

2. Problema tragerii la răspundere penală pentru comiterea unor astfel de fapte şi procedura acestei activităţi judiciare.

3. Pedepsele aplicate pentru comiterea unor astfel de fapte.

      INFRACŢIUNI ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA STATULUI ŞI ŞEFULUI STATULUI

1. Înalta trădare, denumită hiclenie, viclenie, vicleşug şi hainie.

2. Lesmajestatea

3. Osluhul

4. Călpuzenia

II. INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII

1. Omorul, "moarte de om" sau "ucidere"

2. Patricidul

III INFRACŢIUNI CONTRA PROPRIETĂŢII

l.  Furtul

2. Tâlhăria

3. Încălcarea hotarelor

4. Incendierea caselor şi holdelor, prin "punerea de foc

IV. INFRACŢIUNI CONTRA INTEGRITĂŢII CORPORALE

În această categorie intrau rănirile simple cu palma sau cu toiagul, precum, şi

sluţirile de orice fel.

V. INFRACŢIUNI ÎMPOTRIVA NORMELOR DE CONVIEŢUIRE SOCIALĂ

(împotriva moralei)

1. Răpirea de fată sau de femeie.

2. Seducţia

3. Sodomia

4. Curvia sau desfrânarea.

5. Incestul

6. Defăimarea

VI. INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICAU ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI

l. Vicleşugul sau înşelăciunea

2. Neascultarea

3. Jurământul mincinos, "mărturia strâmbă" sau "limba strâmbă

4. Vrăjitoria

VII. INFRACŢIUNILE ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA RELIGIEI

  Dintre acestea menţionăm erezia, apostazia şi ierosilia.

      În istoria medievală a poporului român se cunosc două forme de răspundere penală colectivă:

a) răspunderea solidară a obştii;

b) răspunderea familială.

Sursa: Florin Negoita, Istoria statului si dreptului romanesc