Introducerea telecomunicatiilor in Romania

       În România liniile telegrafice au fost instalate, cu contribuţie austriacă, dinspre Austria în Transilvania, apoi în Ţara Românească şi Moldova, iar cu o contribuţie franceză în zonele de Sud ale Principatelor Române. În anul 1853 au intrat în funcţiune liniile Voiena-Timişoara-Sibiu-Alba Iulia-Cluj. În 1854 se construiesc liniile Sibiu- Braşov şi Timişoara-Lugoj-Orşova. În 1854 se realizează linia Braşov-Bucureşti şi prin aceasta comunicaţia telegrafică Bucureşti-Viena. În anii 1854-1855 se construieşte linia Bucureşti Giurgiu (de către francezi), linie continuată prin cablu subfluvial la Rusciuc (Ruse). In 1854 - 1855 se montează linia Suceava- Iaşi, iar legătura Bucureşti-Iaşi funcţiona la început prin Viena. Se extind apoi reţelele din Ţara Românească şi Moldova, iar cuplarea directă a acestora este realizată prin linia Ploieşti-Focşani tot în 1855.

       În anul 1905 a fost pozat cablul submarin Constanţa-Constantinopol, realizându-se comunicaţia directă Berlin-Constanţa-Constantinopol. Un rol deosebit pentru dezvoltarea telegrafiei în România l-a avut Dimitrie Brătescu (1845-1930) . Lucrând la început ca telegrafist pe lângă cabinetul lui Mihail Kogălniceanu, a avut apoi, după anul 1880 un rol deosebit pentru sistemul telegrafic şi starea tehnică a acestuia, la profesionalizarea tuturor activităţilor, la introducerea de aparatură nouă, perfecţionată, înfiinţează un atelier mecanic pentru confecţii de aparate noi, a condus şcoala telegrafo-poştală, a condus înlocuirea liniilor aeriene pe stâlpi cu cabluri îngropate în Bucureşti. În 1892 devine şeful Diviziei Tehnice a D.G.T.P. şi este un însufleţit susţinător al construcţiei Palatului Telegrafelor şi Poştelor, participând la proiectul construcţiei cu talent şi pasiune. În 1900 toate serviciile şi instalaţiile telegrafice au fost montate în noul palat . Tot aici se montează în 1901 şi o centrală telefonică cu baterie centrală, o noutate tehnică din 1898 a firmei Western Electric din SUA. În ultima parte a activităţii sale se ocupă de extinderea serviciilor de telefonie urbană şi interurbană.

       Este poate interesant de remarcat faptul că Aurel Avramescu, devenit mai târziu primul academician român în domeniul electrotehnicii curenţilor slabi, a avut un rol în domeniul telegrafiei în ţara noastră: Inginer diplomat la Dresda în anul 1928,  îşi începe activitatea de inginer în domeniul telecomunicaţiilor, funcţionând ca şef al serviciului telegrafic din Direcţia Generală P.T.T. între anii 1931-1938. În această calitate a introdus primele aparate telex în ţară, a înzestrat oficiile telegrafice cu aparate de măsură de precizie pentru supravegherea reţelei telegrafice, pentru descoperirea şi localizarea defectelor;  a elaborat un plan de reorganizare a reţelei telegrafice a ţării, rămasă complet neeconomică după concesionarea telefoanelor.

 

Sursa: Mihai Draganescu, Din istoria telecomunicatiilor in Romania