Postări

Se afișează postări din decembrie, 2012

Tradiții de Nuntă, Botez și Înmormântare în Valahia secolului al XVIII-lea

    Istoria obiceiurilor din Valahia ne dezvăluie o lume fascinantă, unde ceremoniile de familie erau reglementate de ierarhii sociale stricte, credință și un fast impresionant. De la nunțile boierești cu zeci de feluri de mâncare, până la procesiunile funerare domnești, fiecare moment marca identitatea culturală a vremii. 1. Nunta în Valahia: O Ceremonie de Trei Zile și Trei Nopți În vechea Valahie, căsătoria nu era neapărat rezultatul unei idile romantice, ci mai degrabă o partidă hotărâtă de părinți , un obicei întâlnit în marile familii nobiliare ale Europei. Pregătirile și Tarafele de Lăutari Nunta cădea întotdeauna Duminica , dar sărbătoarea începea cu mult înainte: Mesele de joi: Banchetele începeau cu trei zile înainte, cu mese separate pentru bărbați și femei. Muzica de zori: Tarafele de lăutari cu viori și cobze cântau în curțile logodnicilor în fiecare dimineață, de joi până duminică. Darurile: Moșiile trimiteau plocoane bogate, iar numărul invitaților era atât d...

Obiceiurile romanilor in viziunea strainilor

Imagine
       Valahii sunt de un temperament vioi, voinici şi rezistenţi la oboseală, şi obişnuiţi din copilărie cu călăria. De multe ori am remarcat curiosul spectacol, cum băieţi între 7-8 ani, călări, conduceau grupe de cai la adăpat, iar dacă vre-un cal se abătea din grup, băiatul îl striga rechemîndu-l cu înjurături triviale, iar dacă nu izbutea, începea să plângă continuând totuşi pomelnicul de înjurături obscene, fără însă să cunoască înţelesul lor. În popor părinţii însă-şi deprind copiii cu înjurături, şi se delectează când aceştia descurcă primele silabe din expresii triviale, măgulindu-se chiar când combină noi înjurături. În timpul celor 7 ani de şedere în Valahia n-am avut ocazia să aud ca cineva să fi fost pedepsit pentru înjurături, fie de către instanţele judiciare sau de cele bisericeşti. În general valahii nu prea sunt evlavioşi, totuşi nu uită să-şi facă cruce ori de câte ori trec dinaintea unei biserici, ori a unei icoane, şi sunt atât de riguroşi obse...

Capetele de acuzare aduse lui Brancoveanu

  Mazilirea și execuția lui Constantin Brâncoveanu la Constantinopol au reprezentat un punct de cotitură în relația dintre Țara Românească și Imperiul Otoman. Deși domnitorul fusese un diplomat abil, acumularea de putere, bogăție și legăturile sale strânse cu marile puteri creștine au dus la „lista neagră” a Porții. I. Diplomația Secretă și Spionajul Otomanii au privit cu suspiciune politica externă „la două capete” a domnitorului român: Corespondența secretă: A fost acuzat că trimitea informații strategice despre mișcările turcilor către Viena (Austria), Moscova, Polonia și Veneția . Titlul de Prinț al Imperiului: Primirea diplomei de la Împăratul Leopold (1695), care îl recunoștea ca Prinț al Sfântului Imperiu Roman , a fost văzută ca un act de vasalitate față de inamicul principal al sultanului. Cazul Toma Cantacuzino: Otomanii au susținut că fuga spătarului Toma Cantacuzino la curtea țarului Petru cel Mare în 1711 a fost orchestrată cu acordul lui Brâncoveanu. II. Acuzații d...

Istoria Tiparului și a Cărții în Spațiul Românesc (Sec. XVI - XX)

Cartea a reprezentat cel mai puternic instrument de unitate națională a românilor, traversând granițele politice ale provinciilor istorice și impunând o limbă comună, în ciuda stăpânirilor străine. 1. Începuturile: Macarie și Coresi (Sec. XVI) Tradiția tiparului începe cu meșteri formați în marile centre europene, adaptând tehnologia lui Gutenberg la nevoile ortodoxiei răsăritene. Macarie (1508-1512): Sub oblăduirea lui Radu cel Mare și Neagoe Basarab, tipărește la Târgoviște primele cărți slavone ( Liturghierul , Octoihul , Evangheliarul ). Diaconul Coresi (1556-1583): Marchează trecerea la limba română . Activând la Brașov și Târgoviște, Coresi tipărește 36 de cărți, argumentând necesitatea ca textul sfânt să fie înțeles de toți românii („să fie de învățătură și grămăticilor”). 2. Secolul al XVIII-lea: Iluminismul și manuscrisul popular Deși secolul este marcat de influența greacă (epoca fanariotă), limba română se impune definitiv în biserică și cultură. Explozia manuscriselor: C...

Calatori străini în Țările Române (2)

   ADAM NEALE  medic militar, era de origine scotiana. A studiat medicina la Universitatea din Edinburg, obtmand, la 13 septembne 1802, titlul de doctor Primit, la 25 iunie 1806, ca membru al Colegiului medical (Royal College of Physicians) din Londra, a ajuns medic militar si doctor extraordinar al ducelui Edward de Kent, cel de-al treilea flu al regelui George al III-lea. Neale a luat parte la operanile armatelor engleze de sub conducerea lui John Moore si Sir Arthur Wellesley, in Portugalia,  a asistat la batalia de la Corufia. A facut apoi o calatorie prin Germania si Polonia, trecand prin Moldova, spre a se indrepta, pe Marea Neagra, spre Constantinopol      Relata urmatoarele cu privire la Moldova, in urma vizitei sale din 1805:      Teritoriul Moldovei incepe la Tureni, un catun de cateva case, in care sunt  amandoua statiile de posta, atat cea austriaca, precum si cea moldoveneasca si...

Călători străini în Țările Romane (1)

   Cei mai numerosi calatori au fost francezii, dintre care se distinge prin bogatia si diversitatea informatiei ca si prin modul in care a surprins starea de lucruri din societatea romaneasca, Eugene Poujade , diplomat de cariera, consulul al Frantei la Bucuresti intre 1849 1854, remarcabil cunoscator al problemelor orientale, luptator pentru apararea drepturilor romanilor si unionist convins.  Poujade sosea in capitala Tarii Romanesti dupa ce detinuse aceea.5i functie la Ianina (1838, intr -o zona cu populatie aromaneasca), Tars (1843), Beirut (1844-1845), Constantinopol §i Malta (1846), Anvers (1848), iar dupa plecarea din Bucuresti avea sa ocupe o pozitie similara la Tunis (1854), Florenta (1861), Torino (1865) §i Cairo (1868). Pentru serviciile aduse Frantei, in 1854 a primit gradul de ofiter al Legiunii de Onoare, iar in 1863 pe cel de comandor. Referindu-se la Rusia si interesele ei in principate, Poujade arata ca dupa ce a incurajat ideile de autonomie, de ...

Codul Civil al lui Alexandru Ioan Cuza

     Codul  civil a fost adoptat în anul 1864 şi a intrat în vigoare la 1decembrie 1865. În momentul publicării el s -a numit “Codul civil Alexandru Ioan“, dar după abdicarea lui Cuza a fost republicat sub titlul de “Codul civil român“. Nu este o copie fidelă , ci o adaptare a codului francez, ţinându - se seama de condiţiile şi tradiţiile juridice ale ţării noastre. Codul a înlocuit legiuirile lui Caragea şi Calimach, păstrând unele reglementări din acestea cu privire la relaţiile personale şi de familie. De altfel, o comparaţie între cele două coduri ne arată că cel francez avea cu aproape 300 de articole mai mult faţă de cel român (1914). Pe de altă parte, în codul nostru civil s- au păstrat unele dispoziţii din legiuiri mai vechi, cum ar fi cele care stabilesc pentru copiii naturali un regim unitar, în timp ce codul francez făcea numeroase distincţii între diverse categorii de copii naturali. La elaborarea Codului civil român s- a avut în vedere şi doctr...

Bătălia de la Argeș-Neajlov: Ultima încercare de salvare a Capitalei

     Supranumită și „Bătălia pentru București”, aceasta a fost cea mai mare operațiune militară românească din campania anului 1916, angajând forțe colosale pe un front de sute de kilometri. 1. Contextul și Dispozitivul de Luptă În noiembrie 1916, România se afla într-o situație critică. Armatele germane și austro-ungare forțaseră trecătorile Carpaților, în timp ce de la sud, trupele conduse de mareșalul Mackensen trecuseră Dunărea. Armata I (G-ral Dragalina/Rezirvă): Ocupa un front de 110 km între Curtea de Argeș și Ipotești. Grupul Apărării Dunării: Supraveghea 200 km de mal, având forțe insuficiente pentru un atac frontal. Inamicul: Înainta pe două direcții — Grupul Kraft (Pitești-Costești) și Grupul Kosch (Alexandria-București). 2. Planul Generalului Constantin Presan: „Manevra de Flanc” Generalul Presan a sesizat o oportunitate tactică: Grupul de Sud (Kosch) era mai avansat decât cel de Nord (Kraft), lăsându-și flancul stâng expus. Ideea tactică: Intercalarea: In...

România și Societatea Națiunilor: Pilon al Securității Colective

       Fondată după Primul Război Mondial, Societatea Națiunilor a reprezentat speranța lumii într-o ordine bazată pe lege, nu pe forță. România, ca membru fondator, a fost una dintre cele mai vocale prezențe în susținerea statelor mici și mijlocii. 1. Viziunea Juridică: Demetru Negulescu și Parlamentul Internațional Încă din faza de proiect (1918-1919), juriștii români au propus idei revoluționare pentru acea epocă: Tribunalul Internațional al Păcii: Necesitatea unei instanțe care să judece conflictele înainte ca acestea să degenereze în război. Poliția Internațională: Demetru Negulescu a avertizat că fără o forță de ordine permanentă, Liga va rămâne doar o „alianță defensivă” ineficientă. Egalitatea juridică: România a militat pentru recunoașterea faptului că toate statele sunt egale în fața legii internaționale, indiferent de mărime. 2. Nicolae Titulescu: „Omul de la Geneva” Personalitatea centrală a acestei perioade a fost Nicolae Titulescu , singurul diplomat...