Bătălia de la Argeș-Neajlov: Ultima încercare de salvare a Capitalei
1. Contextul și Dispozitivul de Luptă
În noiembrie 1916, România se afla într-o situație critică. Armatele germane și austro-ungare forțaseră trecătorile Carpaților, în timp ce de la sud, trupele conduse de mareșalul Mackensen trecuseră Dunărea.
Armata I (G-ral Dragalina/Rezirvă): Ocupa un front de 110 km între Curtea de Argeș și Ipotești.
Grupul Apărării Dunării: Supraveghea 200 km de mal, având forțe insuficiente pentru un atac frontal.
Inamicul: Înainta pe două direcții — Grupul Kraft (Pitești-Costești) și Grupul Kosch (Alexandria-București).
2. Planul Generalului Constantin Presan: „Manevra de Flanc”
Generalul Presan a sesizat o oportunitate tactică: Grupul de Sud (Kosch) era mai avansat decât cel de Nord (Kraft), lăsându-și flancul stâng expus.
Ideea tactică:
Intercalarea: Introducerea trupelor române între cele două armate inamice înainte ca acestea să facă joncțiunea.
Anihilarea succesivă: Atacarea prioritară a Grupului Kosch (cel mai periculos pentru București) și „aruncarea lui în Dunăre”.
Regruparea: Revenirea împotriva forțelor din nord după eliminarea amenințării imediate.
3. Desfășurarea Luptelor: De la Speranță la Dezastru
17-18 noiembrie: Ofensiva română începe promițător. Diviziile 2/5 și 9/19 reușesc să se infiltreze între unitățile germane. Mackensen, speriat de perspectiva încercuirii lui Kosch, îi cere ajutor urgent lui Falkenhayn.
19 noiembrie (Ziua decisivă): Deși românii obțin succese locale (curățarea zonei Bulbucata-Gorneni), coordonarea defectuoasă și intervenția rezervelor germane (Divizia 11 Bavareză) schimbă cursul luptei. Divizia 2/5 română cedează sub presiunea atacurilor din flanc și spate.
20 noiembrie: Falkenhayn execută o manevră de învăluire dublă asupra Armatei I. Trupele române sunt forțate să se replieze pe malul de est al Dâmboviței pentru a evita capturarea.
4. Finalul: 21 noiembrie și Căderea Frontului
Ziua de 21 noiembrie a pecetluit soarta Capitalei. În timp ce diviziile Scărișoreanu și Lambru încercau o ultimă înaintare convergentă, în vest se produce colapsul:
Divizia 2/5 este distrusă în retragere.
Divizia Socec pierde toată artileria la trecerea Neajlovului.
Consecința: Puterea de luptă se prăbușește, iar Bucureștiul rămâne fără apărare. La 6 decembrie 1916, trupele germane intrau în oraș.
5. Cauzele Eșecului și Urmările
Deși planul lui Presan a fost considerat genial de mulți istorici militari, execuția a suferit din cauza:
Superiorității tehnice a inamicului (artilerie grea, aviație, comunicații).
Lipsa de sprijin din partea aliaților ruși (Divizia 40 rusă a întârziat concentrarea, refuzând atacul în momente cheie).
Extenuarea trupelor: Frontul era prea lung pentru resursele umane disponibile.
Sursa: Victor Atanasiu, Atanasie Iordache, Mircea Iosa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu, România în primul război mondial
Comentarii
Trimiteți un comentariu