Comunitățile românești din spațiul est‑carpatic în secolele XI–XIII: arheologie, organizare socială și nuclee politice timpurii

 Cercetările arheologice și analiza materialelor descoperite în urma investigațiilor de teren oferă, în primul rând, informații despre viața materială a comunităților umane. Mult mai greu de surprins sunt structurile social‑politice, formele de organizare și manifestările spirituale ale locuitorilor din spațiul est‑carpatic, aspecte care rămân încă insuficient cunoscute.

🐑 Transhumanță, sedentarizare și continuitate românească

În literatura străină, populația românească din Moldova primelor secole ale mileniului al II‑lea a fost adesea interpretată prin prisma transhumanței, fiind prezentată ca o societate aflată în tranziție de la păstorit la sedentarism. Totuși, descoperirile arheologice din ultimele decenii demonstrează continuitatea locuirii în regiune, infirmând ideea unei mobilități exclusive și arătând existența unor comunități stabile, bine înrădăcinate.

⚔️ Structuri militare timpurii și prezența bolohovenilor

Existența unor structuri militare rudimentare în regiunile est‑carpatice este confirmată de cronicile rusești, care menționează luptele purtate de românii din nordul spațiului carpato‑nistrian – cunoscuți sub numele de bolohoveni – împotriva lui Daniil Romanovici al Haliciului. Aceste confruntări, datate în anii 1231, 1235, 1241 și 1257, arată implicarea comunităților locale în evenimentele politice ale vremii și capacitatea lor de mobilizare militară, uneori chiar în alianță cu ungurii.

🏞️ Formațiuni prestatale în Moldova timpurie

Istoriografia românească și străină a discutat frecvent existența unor formațiuni politice prestatale în spațiul de la est de Carpați. Printre cele mai cunoscute se numără:

Câmpulung,

Tigheci,

Vrancea,

„țările” berdalnicilor și brodnicilor,

menționate inclusiv de Dimitrie Cantemir.

Aceste structuri regionale sugerează existența unor nuclee de organizare politică înainte de constituirea statului medieval moldovean.

🏔️ Nuclee politice în sud‑estul și nordul Moldovei

Este posibil ca formațiuni locale să fi existat și în:

Zona curburii Carpaților (sud‑estul Moldovei)

Aici, valahii menționați într-o scrisoare a papei Grigore IX manifestau tendințe de autonomie, refuzând să recunoască episcopul numit de Roma. Acest episod indică existența unei comunități bine structurate, capabile să își apere interesele religioase și politice.

Nordul Moldovei

Izvoarele rusești îi menționează pe cnezii bolohoveni, lideri locali care controlau teritorii și populații, confirmând existența unor nuclee politice românești active în regiune.



 Sursa: Ion Tentiuc, Populatia din Moldova centrala in sec. XI - XIII

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Căsătoria la romani

Epoca Fanariotă în Țările Române: Cauze, Context și Implicații Politice

Blocada continentală instaurată de Napoleon