Cantitatea de armament a armatei romane in primul razboi mondial

-

 

Situaţia armamentului şi a muniţiunilor in 1914, era următoarea: arme de 6,5 m / m - 271 130, cu 194.517.000 cartuşe, ceea ce revine la 719 cartuşe de armă; carabine de 6,5 m/m - 30 507, cu 8.385.000 cartuşe, ceea ce revine la 2.700 cartuşe de carabină; arme de 8 m / m - 60.000, cu 28.229.356 cartuşe, ceea ce revine la 470 cartuşe de armă; mitraliere de 6,5 m / m - 413, cu 20.143.964 cartuşe, ceea ce revine la 45.000 cartuşe de mitralieră; pistoale Steyr - 50.000, cu 5.000.000 cartuşe, ceea ce revine la 100 cartuşe de pistol; tunuri de câmp de 75 m / m - 624, cu 637.790 proiectile, ceea ce revine la 1.000 proiectile de tun; tunuri grele de 105 m / m - 60, cu 39.766 proiectile, ceea ce revine la 662 proiectile de tun; obuziere de 105 m / m de câmp - 120, cu 49.119 proiectile, ceea ce revine la 400 proiectile de obuzier; obuziere de 120 m / m - 32, cu 16.320 proiectile, ceea ce revine la 500 proiectile de obuzier; obuziere de 150 m / m - 8, cu 2.301 proiectile, ceea ce revine la 280 proiectile de obuzier; tunuri de 150 m/m - 6, cu 4 963 proiectile, ceea ce revine la 827 proiectile de tun; tunuri de 53 m/m - 334, cu 431.778 proiectile, ceea ce revine la 1.293 proiectile de tun; tunuri de 57 m / m - 247, cu 19.416 proiectile, ceea ce revine la 78 proiectile de tun; obuziere de 120 m / m - 46, cu 28.647 proiectile, ceea ce revine la 622 proiectile de obuzier; tunuri de 150 m / m - 8, cu 33.522 proiectile, ceea ce revine la 381 proiectile de tun.

Situaţia la declararea războiului, 1916, era următoarea: arme de 6,5 m / m - 373.936, cu 320.638.510 cartuşe, ceea ce revine 850 cartuşe de armă; arme Lebel 8 m / m - 9.982, cu 4.000.000 cartuşe, ceea ce revine 400 cartuşe de armă; mitraliere Maxim de 6,5 m / m - 413, cu 27.075.000 cartuşe, ceea ce revine 65.500 cartuşe de mitraliera; mitraliere franceze de 8 m / m - 268, cu 11.315.420 cartuşe, ceea ce revine 42.210 cartuşe de mitralieră; mortiere de 58 m / m pentru tranşee - 100, cu 10.000 proiectile, ceea ce revin 100 proiectile de piesă; tunuri de 75 m / m - 624, cu 891.678 proiectile, ceea ce revin 1.430 proiectile de piesă; obuziere de 105 m / m - 120, cu 107.894 proiectile ceea ce revin 900 proiectile de piesă; obuziere de 120 m / m - 31, cu 25.770 proiectile, ceea ce revin 831 proiectile de piesă; obuziere de 150 m / m - 8, cu 14.071 proiectile ceea ce revin 1.750 proiectile de piesă; tunuri de 57 m / m - 247, cu 39.735 proiectile ceea ce revin 160 proiectile de piesă.

 

 Sursa: Coord. Horia Dumitrescu, 1917 pe frontul de est

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe