Istorie

  Cercetările arheologice și analiza materialelor descoperite în urma investigațiilor de teren oferă, în primul rând, informații despre viața materială a comunităților umane. Mult mai greu de surprins sunt structurile social‑politice, formele de organizare și manifestările spirituale ale locuitorilor din spațiul est‑carpatic, aspecte care rămân încă insuficient cunoscute. 🐑 Transhumanță, sedentarizare și continuitate românească În literatura străină, populația românească din Moldova primelor secole ale mileniului al II‑lea a fost adesea interpretată prin prisma transhumanței, fiind prezentată ca o societate aflată în tranziție de la păstorit la sedentarism. Totuși, descoperirile arheologice din ultimele decenii demonstrează continuitatea locuirii în regiune, infirmând ideea unei mobilități exclusive și arătând existența unor comunități stabile, bine înrădăcinate. ⚔️ Structuri militare timpurii și prezența bolohovenilor Existența unor structuri militare rudimentare în regiunile est...

  Reforma protestantă a pătruns în Transilvania încă din anii 1520 și s-a răspândit rapid după 1541, într-un context politic și social favorabil schimbării. Primele diete au adoptat o poziție prudentă, însă în 1552 s-a luat o decizie fundamentală: nimeni nu putea fi împiedicat să-și practice religia. Dietele din 1557 și 1558 au confirmat această hotărâre, consacrând prin lege libertatea de credință. Inițial, libertatea religioasă se aplica doar catolicilor și luteranilor. Ulterior: • în 1564 a fost recunoscut oficial calvinismul, • în 1568 a fost acceptat unitarianismul, răspândit mai ales în rândul nobilimii. 🏛️ Cele patru religii „recepte” și statutul ortodocșilor Legislația religioasă transilvăneană a atins forma finală în 1571, când noul principe Ștefan Báthory, succesorul lui Ioan Sigismund, a depus jurământul de a respecta libertatea celor patru religii recepte: • catolică, • luterană, • reformată (calvină), • unitariană. Acestea erau confesiuni pe deplin recunos...

  Inscripţiile vorbesc adeseori de ordo decurionum, noţiune prin care se înţelege consiliul municipal, se natul local. Asemenea senatului din Roma, el grupează pe foştii magistraţi locali, dar şi pe alţi membri de seamă ai aristocraţiei municipale. Este compus din membri des mnaţi pe   viaţă, dar este periodic revăut de responsabilii censului municipal (quinquennales). Calitatea de membru se poate pierde prin sărăcire ori infamie, lucru ce se realizează oficial prin excluderea din album decurionum. Membrii consiliului municipal împreună cu familiile lor constituie elita societăţii locale, notabilii. Decurionatul municipal este o calitate socială la care acced mai uşor membrii familiilor de vază, deja consacrate în această ipostază, dar accesul altora nu   este închis. Ordo decurionum acoperă înainte de toate un sens instituţional, de organ deliberativ al oraşului autonom. Dar acest sens nu este singurul. El mai înseamnă şi altceva: o stare socială,   categori...

           Aparţin aristocraţiei locale familiile cele mai avute, care constituie o pătură bogată faţă de comunitate în ansamblu. Dar bogăţia singură nu ajunge. În societatea romană contează şi provenienţa şi folosirea ei. Anumite ocupaţii pot fi considerate infamante, iar cei care le practică - oricât de bogaţi ar fi - se văd excluşi din elita sociala. Negoţul, foarte profitabil, nu face parte dintre acestea dar el este văzut ca un mijloc temporar de îmbogăţire şi, în orice caz, cel înstărit şi pătruns în elita socială trebuie să investească în plasamente mai serioase şi mai onorabile - în primul rând în proprietăţi funciare. Cei care vor să fie consideraţi între notabilii locali şi să exercite funcţii publice (honores) trebuie să deţină proprietăţi funciare în teritoriul oraşului şi să-şi asume sarcinile legate de acestea; de asemenea, membrii lui ordo decurionum sunt obligaţi să aibă o casă în oraş şi să rezideze măcar temporar acolo. ...

  La începutul Primului Război Mondial, România nu era încă implicată direct în conflict, dar se pregătea intens pentru eventualitatea unui război. Între 1914 și 1916, stocurile de armament și muniție au crescut semnificativ, reflectând eforturile de modernizare militară și aliniere la standardele europene. Acest articol analizează comparativ dotarea armatei române în cei doi ani cruciali, oferind o imagine clară asupra capacității de luptă la intrarea în război. 📊 Situația armamentului în 1914 • Arme de 6,5 mm: 271.130 bucăți, cu 194.517.000 cartușe → 719 cartușe/armă • Carabine de 6,5 mm: 30.507 bucăți, cu 8.385.000 cartușe → 2.700 cartușe/carabină • Arme de 8 mm: 60.000 bucăți, cu 28.229.356 cartușe → 470 cartușe/armă • Mitraliere de 6,5 mm: 413 bucăți, cu 20.143.964 cartușe → 45.000 cartușe/mitralieră • Pistoale Steyr: 50.000 bucăți, cu 5.000.000 cartușe → 100 cartușe/pistol 🧨 Artilerie și proiectile • Tunuri de câmp 75 mm: 624 bucăți, cu 637.790 proiectile → 1....