Tratatul de la Kutciuc-Kaïnardji (1774)

-

 

Tratatul semnat la 21 iulie 1774 a marcat un mare moment în istoria chestiuni orientale. Acest tratat scoate în evidenţă modul de raportare al Rusiei la noile realităţi din Europa estică. Oamenii de stat ruşi înţelegeau deja poziţia de care se bucura statul rus, intervenind astfel în politica internă a Imperiului Otoman. Tratatul, fără nici o îndoială, consemnează reculul evident al puterii Imperiului Otoman.

Rusia, ca urmare a presiunilor Austriei, a retrocedat statului otoman Moldova şi Ţara Românească, dar a păstrat teritoriile Kubanului şi Terekului, apoi întreaga stepă de-a lungul Mării Negre între Bug şi Nipru, inclusiv gurile Niprului. Rusia mai primea controlul Azovului şi a strâmtorii Kerci. Tătarii din Crimeea îşi câştigau independenţa. Practic, în nordul Mării Negre turcii mai păstrau o singură poziţie strategică puternic fortificată: Otceakovul. Sultanul mai accepta ca Marea Neagă să fie deschisă în faţa flotei ruseşti, recunoscând astfel libertatea de navigaţie a acestora. Această concesie era rezultatul unui îndelungat deziderat al Rusiei. Principatele române rămâneau sub suveranitate otomană, dar intrau şi sub protectoratul rusesc. Rusia devenea totodată şi protectoarea creştinilor ortodocşi din Imperiul Otoman.

Rusia exploatase la maxim posibil victoriile sale militare. Ecaterina a II-a a nominalizat consuli ruşi în principatele dunărene, dar şi în numeroase locuri din Balcani sau insulele greceşti. Consulii ruşi au fost aşezaţi chiar şi în Egipt. Prin intermediul acestor consulate Ecaterina a II-a a beneficiat de noi mijloace de subminare a autorităţii sultanului.

Drept răsplată, pentru serviciile diplomatice făcute de către Austria în timpul războiului cu ruşii, sultanul a cedat prin convenţia de la Palamura, semnată pe 4 mai 1775, monarhiei habsburgice Bucovina. Acest teritoriu a fost de altfel revendicat de către austrieci, cum că el ar aparţine de Podolia poloneză. De altfel, sultanul nici nu putea să se opună unei eventuale intervenţii militare austriece în regiune. Pentru Rusia această afacere nu avea o foarte mare importanţă, ea era mult mai atentă asupra Mării Negre – spaţiu care i se deschisese după pacea cu turcii.

 

 Sursa: Mircea Brie, Ioan Horga, Relatiile internationale de la echilibru la sfarsitul concertului european

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe