Războiul de Succesiune la Tronul Poloniei: O Criză Europeană între Diplomație și Câmpul de Luptă
Moartea lui August al II-lea în 1733 a declanșat o undă de șoc în echilibrul fragil al Europei. Deși miza era tronul de la Varșovia, conflictul s-a transformat rapid într-o confruntare directă între Blocul Bourbon (Franța, Spania, Piemont) și Blocul Imperial (Austria, Rusia).
1. Candidații și Protectorii Lor
Doi pretendenți au împărțit Europa în două tabere ireconciliabile:
Stanislas Leszczyński: Susținut de Franța (era socrul regelui Ludovic al XV-lea). Simboliza influența franceză în Est și dorința de revanșă a Parisului.
August al III-lea de Saxa: Susținut de Rusia și Austria. Reprezenta continuitatea și menținerea Poloniei sub sfera de influență a marilor imperii vecine.
2. Strategia Diplomatică a Franței: "Sistemul Chauvelin"
Secretarul de stat francez, Germain Louis Chauvelin, a construit o rețea complexă de alianțe menită să izoleze Austria:
Tratatul de la Torino: Alianța cu Piemontul pentru controlul Milanului.
Tratatul de la Escorial (Pactul de Familie): Cooperarea cu Spania pentru a scoate sudul Italiei de sub dominația austriacă.
Diversiunea Nordică și Orientală: Implicarea Suediei și a Imperiului Otoman pentru a pune presiune pe Rusia.
3. Desfășurarea Conflictului: Polonia vs. Frontul Italian
În timp ce în Polonia Stanislas era forțat să se refugieze în portul Gdansk (Danzig) sub asediul trupelor ruse, adevăratul război se purta pe Rin și în Italia:
În Polonia: Eșecul expediției franceze de 1.500 de oameni a pecetluit soarta lui Stanislas. August al III-lea a rămas stăpân pe regat.
În Italia: Succesele franco-spaniole au fost răsunătoare. Austriecii au pierdut Milano, Neapole și Sicilia.
4. Tratatul de la Viena (1738): O Nouă Geografie Politică
Deși Franța a pierdut „partida poloneză”, ea a câștigat enorm în plan teritorial și strategic. Pacea de la Viena a redesenat harta Italiei și a Franței:
Stanislas Leszczyński renunță la tronul Poloniei, dar primește în compensație Ducatul Lorenei (care, la moartea sa, urma să revină Franței – un succes diplomatic major).
Austria cedează Regatul celor Două Sicilii către Don Carlos (Spania), dar păstrează Lombardia și primește Parma.
August al III-lea este recunoscut oficial ca rege al Poloniei.
Sursa: Mircea Brie, Ioan Horga, Relatiile internationale de la echilibru la sfarsitul concertului european
Comentarii
Trimiteți un comentariu