Pacea de la Versailles din 1783

-

 

Actul definitiv al tratatului de la Versailles a fost semnat pe data de 3 septembrie 1783, iar el nu putea decât să confirme textul preliminariilor semnate.

Tratatul de la Versailles cuprindea patru convenţii:

1. Convenţia anglo-americană, prin care erau confirmate preliminariile din noiembrie 1782. Convenţia recunoştea practice independenţa coloniilor engleze şi formarea Statelor Unite ale Americii. Anglia şi noul stat american îşi stabileau frontierele (dintre Canada şi coloniile devenite independente): Anglia ceda noului stat american toate teritoriile situate la sud de Marile Lacuri şi la est de râul Mississippi. În ciuda insistenţelor negociatorilor englezi, în textul tratatului nu a fost introdusă nici o garanţie cu privire la justeţea şi generozitatea Congresului faţă de coloniile rămase fidele coroanei engleze.

2. Convenţia anglo-spaniolă, prin care Spania primea Minorca şi o parte din Florida. Gibraltarul rămânea sub suveranitate engleză. Frontierele din Florida nu erau fixate pe Munţii Alleghani, cum îşi doreau spaniolii, ci pe Mississippi.

3. Convenţia anglo-olandeză comporta restituiri reciproce ale cuceririlor, mai puţin Negapatam, pe coasta Indiei, care rămânea engleză. Opinia publică engleză a privit drept dezastruoasă această pace.

4. Convenţia anglo-franceză, prin care Franţa primea în totalitatea stabilimentele sale din Senegal, câteva insule din Antile (Tobago, Saint-Lucie) şi Saint-Pierre-et-Miquelon. De asemenea, Franţei i se recunoştea dreptul de a fortifica Dunkerque şi agenţiile sale din India. Franţei i se mai recunoştea dreptul de pescuit în zona Terra-Nova.

 Sursa: Mircea Brie, Ioan Horga, Relatiile internationale de la echilibru la sfrasitul concertului european

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe