Pacea de la Karlowitz

-

 

Negocierile de la Karlowitz au debutat în iulie 1698, iar cele două părţi au reuşit să ajungă la un consens pe 26 ianuarie 1699, când de altfel turcii au semnat tratatul de pace cu austriecii, veneţienii şi polonezii.

Rusia, neobţinând ceea ce îşi propusese nu a semnat tratatul, încheind cu turcii o pace separată abia în 15 iulie 1700.

Ungaria şi Transilvania, cu mici excepţii, reveneau austriecilor,  Polonia a primit Podolia şi partea vestică a Ucrainei. Veneţienii intrau în posesia Moreei, Corintului, Insulei Sainte-Maure şi a câtorva teritorii din Dalmaţia, Albania şi Bosnia, fără însă a primi şi Insula Creta.

Rusia, în cele din urmă, primea recunoaşterea cuceririi Azovului, care asigura ieşirea la Marea Neagră şi instalarea armatelor sale în proximitatea acesteia, mai primea o parte a Ucrainei de la est de Nistru, întinzându-se până la Kouban.

Acest tratat consacră noua realitate geopolitică din Europa central-sud-estică. Putem constata o întoarcere completă a situaţiei în favoarea Habsburgilor. Aceştia obţinând suveranitatea deplină asupra regatului Ungariei, exceptând Banatul Timişoarei.

Creşterea teritorială a monarhiei era spectaculoasă, Ungaria istorică cu dependinţele sale reprezentând nu mai puţin de 350.000 de km2, făcea de acum parte din structurile teritoriale ale monarhiei habsburgice.

Tratatul de la Karlowitz a marcat începutul pierderii de către Imperiul Otoman a importantelor sale poziţii deţinute în Europa. Mai mult, el consemna o deschidere fără precedent a statului sultanilor în faţa marilor puteri europene ce doreau să profite de slăbiciunea acestuia. Imperiul Otoman era acum mai deschis ca niciodată în faţa incursiunilor şi influenţelor străine. În planul politicii sale străine, Sublima Poartă nu mai dicta şi nici nu-şi mai impunea deciziile, din contră, ea trebuia să satisfacă exigenţele adversarilor săi. Mediind pacea, englezii şi olandezii, au obţinut, aşa cum o făcuseră şi francezii, reînnoirea Capitulaţiilor şi îmbunătăţirea condiţiilor comerciale pentru negustorii celor două state.

 

 Sursa: Mircea Brie, Ioan Horga, Relatiile internationale de la echilibru la sfrasitul concertului european

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe