Capitulatiile

-

 

Dacă în Ţara Românească instaurarea suzeranităţii otomane a avut loc încă în prima jumătate a secolului al XV-lea, în Moldova începutul acestui proces este pus în anul 1456, când ţara acceptă plata tributului, iar în Transilvania abia în 1541.

Recunoaşterea oficială a suzeranităţii otomane a fost făcută prin nişte acte scrise, tratate care în istoriografie sunt numite capitulaţii.

Capitulaţiile Ţărilor Române cu Poarta, prin care ele au obţinut anumite privilegii, au fost acordate de către sultani cu ocazia încetării ostilităţilor militare şi acordul de a plăti otomanilor haraci. În pofida faptului că după formă ele erau diplome sultanale, capitulaţiile au prezentat, în esenţa lor, tratate politice internaţionale negociate, cu obligaţii reciproce ale părţilor. Ele au stabilit statutul politicojuridic al Ţărilor Române care, în esenţa sa, era un statut de autonomie.

Cu toate că, pe parcursul timpului, otomanii au căutat să limiteze acest statut, în esenţa sa, el a fost menţinut întotdeauna. În linii mari, în evoluţia raporturilor Ţării Româneşti şi a Moldovei cu Poarta până la începutul secolului al XVIII-lea, se evidenţiază două etape. Prima etapă cuprinde perioada de până la mijlocul secolului al XVI-lea, când aceste ţări şi-au păstrat atributele suveranităţii, printre care dreptul de a face pace şi război, de a trimite soli şi de a încheia tratate. A doua etapă începe în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când Ţările Române au intrat sub un control mai strict al Porţii şi, în viziunea otomanilor, au încetat a mai fi subiecţi de drept international.

Dreptul internaţional musulman prevedea că în cazul în care teritoriile sunt dobândite prin tratat, atât sultanul actual, cât şi urmaşii lui sunt obligaţi să respecte tratatul încheiat. Pământul unei asemenea regiuni aparţine locuitorilor ei care plătesc haraci, bisericile rămân locuri de închinare. Aceste tratate sunt cunoscute cu numele generic de capitulaţii în terminologia otomană, ahidname-le. Ulterior, sultanii, pentru a sublinia dependenţa domnilor români faţă de ei, au folosit şi alţi termeni: berat şi hatti-i şerif. În Ţările Române, termenii folosiţi pentru desemnarea acestor acte au fost hrisov, tractate, atşirif, diresă. 

 

Sursa: Ion Eremia, Istoria romanilor, epoca medievala

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe