Legea pentru organizarea ministerelor

 

În anul 1929 a fost promulgată Legea pentru organizarea ministerelor pe baza căreia s-a dispus centralizarea aparatului administrativ, toate ministerele fiind organizate într-un sistem unitar. De acum, potrivit Constituţiei şi Legii pentru organizarea ministerelor, regele şi guvernul au fost organele centrale ale administraţiei de stat.

Preşedintele Consiliului de Miniştri era însărcinat de rege prin constituţie să formeze guvernul şi deţinea preşedinţia Consiliului. A fost creat în anul 1920 Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, însă prin rolul său a slujit în mare măsură interesele guvernanţilor. De asemenea, în anul 1934 a fost creat Ministerul Armamentului iar în anul 1936 Ministerul Aerului şi Marinei şi s-a dispus reorganizarea unor ministere existente, pentru a corespunde din punct de vedere politic şi militar pentru apărarea integrităţii teritoriale a ţării.

Guvernul (Consiliul de Miniştri) devine de acum organul executiv colegial în care se întruneau miniştri cu scopul de a stabili şi duce la îndeplinire politica ţării. Deşi s-a admis să fie ministru fără portofoliu, de regulă, primul-ministru era şi titularul unuia din ministere (la Interne sau Externe).

 

Sursa: Ion Negru, Istoria dreptului romanesc

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

Locuintele geto dacilor