Codul civil austriac și legislația maghiară în Transilvania, Banat și Bucovina: instituții, influențe și reglementări juridice

-

 Codul civil austriac (ABGB) a continuat să se aplice pe teritoriile din Transilvania, Banat și Bucovina chiar și după Marea Unire, numeroase instituții juridice rămânând în vigoare o perioadă îndelungată. În paralel, legislația civilă maghiară a exercitat o influență semnificativă, cele două sisteme având numeroase puncte comune, dar și diferențe notabile.

👤 Reglementări privind persoanele: capacitate, vârstă și statut juridic

Codul civil austriac reglementa atât capacitatea de folosință, cât și capacitatea de exercițiu, aceasta din urmă fiind determinată nu doar de vârstă, ci și de:

• sex,

• lipsa rațiunii,

• alte incapacități naturale sau juridice.

Legislația maghiară prevedea dispoziții similare.

Etapele de vârstă în ABGB

• Copilăria: 0–7 ani

• Impubertatea: 7–14 ani

• Minoratul: 14–24 ani

• Majoratul: de la 24 de ani pentru restul vieții

Aceste categorii aveau consecințe directe asupra capacității juridice și a posibilității de a încheia acte civile.

💍 Căsătoria și familia: contract, autoritate maritală și ocrotirea minorilor

Atât Codul civil austriac, cât și legislația maghiară reglementau detaliat căsătoria și raporturile de familie.

Elemente esențiale

• Căsătoria era considerată un contract civil, precedat uneori de logodnă (fără caracter obligatoriu).

• Era necesară încheierea în fața ofițerului stării civile.

• Codul menținea puterea maritală a soțului și incapacitatea femeii măritate, reflectând mentalitatea juridică a epocii.

• Existau impedimente la căsătorie, a căror încălcare atrăgea nulitatea.

• Erau prevăzute norme privind divorțul, tutela și curatela.

🏡 Proprietatea: clasificări, servituți și dezmembrăminte

Codul civil austriac acorda un spațiu amplu dreptului de proprietate, iar legislația maghiară completa acest cadru cu distincții specifice.

Tipuri de proprietate

• Proprietate deplină și proprietate divizată

• Proprietate minieră

• Proprietatea apelor

• Bunuri dobândite prin vânat și pescuit

Codul reglementa:

• servituțile (clasificare, naștere, stingere),

• dezmembrămintele proprietății,

• regimul bunurilor private,

• regimul bunurilor publice,

• averea statului și bunurile suveranului.

Deși prevedea garantarea proprietății, în practică codul proteja în special proprietatea burgheză, iar distincția dintre proprietate deplină și nedeplină reflecta persistența unor structuri feudale.

📦 Posesia: definiții și forme

Codul civil austriac reglementa detaliat:

• definiția posesorului,

• bunurile susceptibile de a fi posedate,

• formele posesiei: legitimă și ilegitimă.

📜 Obligații și contracte: izvoare, garanții și condiții de validitate

În materia obligațiilor, ABGB prezenta asemănări cu Codul civil român din 1864, dar și diferențe importante.

Izvoarele obligațiilor în Codul civil austriac

• legea,

• contractele,

• pagubele suferite (fapte ilicite cauzatoare de prejudicii).

Izvoarele obligațiilor în dreptul maghiar

Pe baza doctrinei și cutumei:

• acte juridice,

• fapte ilicite,

• alte fapte sau împrejurări (inclusiv legea).

Ambiguitatea legii ca izvor al obligațiilor a permis extinderea sferei obligaționale, incluzând:

• obligații din vecinătate,

• obligații din raporturi de familie,

• alte situații necontractuale.

Condițiile contractului

Pentru validitatea contractului erau necesare:

• capacitatea părților,

• consimțământul,

• posibilitatea prestației,

• predarea lucrului (cerință suplimentară față de dreptul românesc).

Codul admitea:

• garanții ale obligațiilor,

• contracte în favoarea terților.

🧬 Moștenirea: legală, testamentară și particularități regionale

Atât Codul civil austriac, cât și legislația maghiară reglementau moștenirea legală și testamentară.

Formele de testament

• ordinare,

• publice,

• private (scrise în prezența martorilor).

Legislația maghiară admitea și testamentul verbal.

Codul civil austriac reglementa și codicilul, un act de ultimă voință fără instituirea de erede, instituție absentă în dreptul maghiar.

Dreptul soțului supraviețuitor

ABGB prevedea o cotă variabilă în funcție de:

• gradul de rudenie al moștenitorilor concurenți,

• îndepărtarea acestora față de defunct.

Cu cât rudele erau mai îndepărtate, cu atât cota soțului supraviețuitor era mai mare.

Sursa: Ion Negru, Istoria dreptului romanesc

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căsătoria la romani

-
      În dreptul roman sunt cunoscute două forme de căsătorie: - cu manus; - fără manus.      Multă vreme, s-a practicat numai căsătoria cu manus, în virtutea căreia femeia măritată trecea sub puterea bărbatului. Spre sfârşitul Republicii, femeile au început să trăiască în uniuni nelegitime, pentru a nu trece sub puterea bărbatului, motiv pentru care a fost sancţionată căsătoria fără manus, prin care femeia rămânea sub puterea lui pater familias din familia de origine.      Căsătoria cu manus se realiza în trei forme: - confarreatio; - usus; - coemptio .     Confarreatio este o formă de căsătorie rezervată patricienilor, căci presupunea prezenţa lui pontifex maximus şi a preotului lui Jupiter.     Usus consta din coabitarea vreme de un an a viitorilor soţi, iar dupăexpirarea termenului de un an, femeia trecea automat sub puterea bărbatului.   ...
Citiți mai multe

Epoca Fanariotă în Țările Române: Cauze, Context și Implicații Politice

-
Epoca fanariotă reprezintă o perioadă distinctă în istoria Moldovei și a Țării Românești, marcată de dominația indirectă a Imperiului Otoman prin numirea de domni greci, proveniți din familii influente din Istanbul. Începută în Moldova în 1711 și în Țara Românească în 1716, această epocă a fost determinată de o serie de cauze politice, economice și strategice, care au redefinit raporturile dintre Poartă și elitele locale. 📆 Debutul epocii fanariote • 1711: începutul epocii fanariote în Moldova • 1716: începutul epocii fanariote în Țara Românească • Domnii locali sunt înlocuiți cu greci din Istanbul, considerați mai loiali față de Poartă 🔍 Cauzele instaurării regimului fanariot 1. Neîncrederea în domnii locali • Boierimea românească manifesta tendințe anti-otomane • Răscoale și mișcări de eliberare amenințau suzeranitatea otomană 2. Ruinarea boierimii • Condiții economice precare → boierii nu mai puteau concura financiar pentru scaunul domnesc la Istanbul • Costuri...
Citiți mai multe

Blocada continentală instaurată de Napoleon

-
      Instaurată de decretele din Berlin (noiembrie 1806) şi de la Milano (noiembrie şi decembrie 1807), blocada continentală este în primul rînd o armă de luptă împotriva Angliei, stăpîna mărilor după bătălia de la Trafalgar ( 1805). Blocada interzice oricărei nave britanice s ă acosteze în porturile Imperiului sau ale aliaţilor săi, oricărui vas neutru să se oprească în vreun port britanic, căci, în acest caz, va fi considerat proprietate britanică şi declarat susceptibil de a fi capturat în porturi sau în larg. Formă de război, blocada are o eficacitate îndoielnică. Împăratul este obligat să-i mai îndulcească aplicarea pentru ca Franţa să nu fie lipsită total de produsele coloniale iar produsele agricole şi manufacturiere să nu fie lipsite de pieţe de desfacere. În plus, amploarea contrabandei şi imposibilitatea de a interzice total accesul pe litoralul european a făcut multe breşe în blocadă.       Consecinţele blocadei asupra o...
Citiți mai multe