Industria romaneasca in perioada1848 - 1918

 

Între 1848 si desãvârsirea procesului de unificare politico-statalã din 1918, România a traversat una dintre perioadele semnificative de dezvoltare economicã. Adoptarea în 1866 a unui tarif vamal protectionist si în 1887 a unei legi de încurajare a industriei prin acordarea unei scutiri de impozit pe 15 ani, scutiri de taxe vamale la importul de utilaje, reduceri de tarife pe calea feratã, au contribuit la impulsionarea dezvoltãrii industriei.

Recensãmântul „stabilimentelor industriale” din 1860  consemna functionarea a 12.887 „stabilimente”, din care 2.986 create între 1830-1840, 2.032 între 1840-1850, respectiv 7.489 întemeiate între 1850-1860. Din total, 10.381 functionau la sate, fiind cuprinsi 28.252 lucrãtori, cu un volum total al productiei de 90.240 mii lei (lei 1867).

Ramurile principale de activitate erau: alimentarã, materiale de constructii, textile si împletituri, ceramicã si sticlã, tãbãcãrie, hârtie si arte grafice, chimie si prelucrarea metalelor. Nivelul tehnic este redat de faptul cã 5.126 stabilimente erau actionate de forta apei, 2.105 de forta vântului si 171 de vapori de apã.

În 1869, în Principatele Unite functionau 33 de mori cu abur, iar în 1895 numãrul se ridica la 98, cu o capacitate totalã de circa 185 vagoane (de 10 tone) zilnic, cu 2.081 lucrãtori si o fortã motricã cu 8.300 cai abur. Fabrica de bere Bragadiru s-a fondat în 1895, iar în 1899 fabrica de bere Azuga. Se dezvolta industria zahãrului si pot fi mentionate fabricile din Sascut – 1875 si Chitila - 1876. În industria textilã, prima fabricã i-a apartinut lui Mihail Kogãlniceanu (1854), cu profil de fabricarea postavului, beneficiind de facilitãti fiscale semnificative. Conform rezultatelor Anchetei Industriale din anul 1902, numãrul angajatilor din cele 54.405 stabilimente industriale de dimensiune mijlocie era de 105.031 persoane, iar în cele 625 de stabilimente din „industria mare” ocupau 39.746 persoane.

Din totalul salariatilor, 26,5% sunt în industria alimentarã, iar în totalul întreprinderilor de profil ponderea este 30,5% fapt ce oferã o informatie asupra dimensiunii întreprinderilor. Dupã volumul valoric, industria chimicã contribuie cu circa 10%, urmatã de industria lemnului si mobilierului cu circa 8% si industria metalelor cu 7,5%. Un rol în impulsionarea dezvoltãrii industriale l-au avut legile de încurajare a industriei. De exemplu, prin legea din 1887 au beneficiat 30 întreprinderi, în 1890 un numãr de 12, în anul 1900 beneficiazã 18, iar numãrul creste an de an, 92 în 1905, 97 în 1907, 60 în 1909, 46 în 1912, pe întreg intervalul 1887-1912, totalul beneficiarilor fiind 769. Criza economicã din 1873 a lovit puternic atât industria usoarã, cât si cea alimentarã, iar avântul dezvoltãrii postcrizã a fost frânat de rãzboiul vamal din 1886-1891 declansat de Austro-Ungaria.

Treptat se amplificã volumul constructiilor si deci al industriei materialelor de constructii, astfel în 1901 se înregistreazã functionarea a 13 fabrici de cãrãmidã. Prima fabricã de ciment „Portland” a fost construitã la Brãila (1889- 1890), apoi la Azuga, iar în 1889 la Cernavodã. O mare fabricã de sticlã a fost la Azuga în 1880. În 1863 se pune în functiune „Arsenalul Armatei”, iar în 1864 se dã în functiune uzina Lemaître, iar în 1873 – Pirotehnia Armatei.

Distributia teritorialã a întreprinderilor este puternic eterogenã, de exemplu: în judetul Ilfov functionau 195 de întreprinderi, în Prahova 78, în Covurlui 38, iar în Neamt 37, în timp ce în Romanati doar 2, la fel în Olt, iar în Vlasca 1. În 1896 s-a înfiintat societatea „Steaua Românã”, apoi „Astra”, iar în 1898 „Societatea Aurora” – toate în domeniul rafinãrii petrolului. În anul 1910 existau 21 de întreprinderi petroliere mari, iar în 1906 productia de titei a fost de 887.000 tone.

 Sursa: Alexandru Isaic Maniu, si altii, Romania un secol de istorie - date statistice