Turismul românesc: de la pelerinaje medievale la destinație internațională în epoca socialistă

 Turismul în România are o istorie complexă, marcată de etape distincte și influențată profund de contextul politic, social și economic. De la formele rudimentare de pelerinaj religios din Evul Mediu, până la turismul organizat și susținut de stat în perioada socialistă, această evoluție reflectă nu doar schimbările în infrastructură și legislație, ci și transformarea mentalității colective față de călătorie, recreere și explorare. În acest articol, explorăm cum s-a conturat turismul românesc de-a lungul secolelor și ce măsuri au contribuit la dezvoltarea sa.

🌿 Primele forme de turism: tradiții, pelerinaje și băi termale

• În secolele XIV–XVIII, turismul era limitat de nesiguranța drumurilor, iar pelerinajul religios era principala formă de călătorie.

• Primele manifestări turistice de masă erau legate de sărbători folclorice, târguri și hramuri.

• Turismul balnear începe să se contureze în localități precum Băile Felix (sec. XV), Lipova și Ivanda (sec. XVI), Bazna (sec. XVII), Băile Herculane (1734), Olănești (1760), Borsec (1770), Vatra Dornei (1788).

• În secolul XIX existau deja 23 stațiuni de interes general, 78 de interes local și 38 localități cu izvoare minerale.

🧗 Primele organizații turistice și inițiative montane

• „Trinitatea vremelnică” (1869) și „Asociația Alpină a Transilvaniei” (1873) au fost primele asociații turistice românești.

• Activitatea lor se concentra pe zonele montane, cu construcții de cabane, amenajări de poteci, marcaje și organizarea de cursuri de schi.

• Se publicau monografii, ghiduri, hărți și pliante pentru promovarea turismului montan.

🚗 Măsuri legislative și facilități pentru turiști

• În 1933, România adoptă o măsură importantă: scutirea de taxe consulare pentru turiștii străini care vizitau țara cel puțin cinci zile.

• Legea contractelor de muncă din 1929 introduce concediul de odihnă, consolidat ulterior prin Decretul nr. 314/1944 și Constituția din 1948.

• Aceste reglementări au stimulat interesul statului pentru turism, ducând la dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor balneare.

🏖️ Turismul în perioada socialistă: organizare și extindere

• După 1945, turismul devine o prioritate națională, fiind organizat pentru muncitori, funcționari și familiile acestora.

• Se dezvoltă excursii, concedii de odihnă și tratamente balneoclimaterice.

• Infrastructura de transport, telecomunicații și servicii comerciale este modernizată, facilitând creșterea numărului de turiști.

🌍 Deschiderea internațională și turismul de masă

• În anii ’60, România relaxează politica față de Occident, favorizând turismul internațional.

• Se extind spațiile de cazare, se instruiește personal calificat și se lansează campanii publicitare pentru atragerea turiștilor străini.

• În 1968 se înființează Biroul de Turism pentru Tineret, dedicat organizării de tabere și excursii pentru copii, studenți și tineri angajați.

📊 Creșteri semnificative în anii ’70–’80

• Între 1976–1985, capacitatea de cazare crește cu 32,7%.

• Stațiunile balneare: +54,5%

• Zona litorală: +33,6%

• Zona montană: +15,1%

• Modernizarea bazei turistice devine un obiectiv național, realizat cu resurse interne.

De la pelerinaje medievale la turismul organizat de stat, România a parcurs un drum lung în dezvoltarea acestui sector. Măsurile legislative, investițiile în infrastructură și promovarea resurselor naturale au transformat turismul într-un pilon economic și social. În perioada socialistă, turismul a devenit nu doar o activitate recreativă, ci și un instrument de coeziune socială și de deschidere internațională. Astăzi, această moștenire oferă lecții valoroase pentru revitalizarea turismului românesc într-un context global competitiv.

 

 

 Sursa: Florentina Viorica Gheorghe si altii, Romania un secol de istorie. Date statistice