Evolutia postei si telecomunicatiilor in Romania

 

În secolul al XIV-lea, domnitorii români din statele feudale Moldova si Tara Româneascã erau la curent cu toate evenimentele internationale, prin intermediul cãlãrasilor si a lipscanilor, cãrora le erau pusi la dispozitie la olacuri, de cãtre sãteni sau târgoveti, conform obligatiilor care le reveneau, asa numitii cai de olac.

Primii strãmosi ai postasilor români, se numeau olãcari si se aflau în slujba domnitorilor. Cel mai vechi document care sugereazã existenþa curierilor pe teritoriul tãrii noastre este un hrisov întocmit de Mircea cel Bãtrân, în 1399.

Serviciul de postã oficialã a fost organizat de cãtre administratia otomanã pânã la sfârsitul secolului al XVIII lea, concesionat întreprinzãtorilor particulari care la 1797 foloseau 800 surugii, rotari si dârvari.

 Dupã Tratatul de la Adrianopol din 1829, în Moldova si Tara Româneascã au fost înfiintate servicii de transport corespondentã.

Prima emisiune de mãrci postale românesti intitulatã Cap de bour a fost tipãritã la 15 iulie 1858, fiind primele mãrci postale gumate din sud-estul Europei.

Datele statistice publicate aratã cã în 1891 - 1892, Scrisorile ordinare si Scrisorile recomandate  însumau aproape 15 milioane, în anul de început al secolului al XX-lea acestea totalizau 19 milioane si ajungeau zece ani mai târziu la aproape 35 milioane (1910 - 1911), ceea ce însemna aproape dublarea în decurs de un deceniu.

La începutul secolului al XX-lea, Corespondenta internã si externã avea un nivel de 63,9 milioane, în anii 1908 - 1909 164,0 milioane si înainte de Primul Rãzboi se atingeau 161,0 milioane (1914 - 1915). Dupã întreruperea provocatã de conflagratie, datele statistice arãtau un volum de 146,3 milioane în 1920 - 1921. Pentru telegrame anul 1942 dã numãrul cel mai mare, 6.664.003 telegrame expediate, cu 171.036.152 cuvinte. De la 1935 la 1944 cresterea procentului la numãrul cuvintelor pe telegramele expediate a fost de 254,2%.

Dupã încheierea rãzboiului, datele statistice aratã cã în 1948 Corespondenta expediatã atinsese un nivel de aproape 120 mil. bucãti, ajungând în anul 1989 la 374 milioane, an dupã care nivelul a început sã scadã, ajungând la un nivel de 318 milioane în 2004, dupã o evolutie fluctuantã.

În ceea ce priveste telegrafia, datele statistice consemneazã pentru primii ani ai secolului al XX-lea o lungime de 7,3 mii km linii telegrafice (anii 1905 - 1906). În pragul Primului Rãzboi Mondial lungimea liniilor era de 9,1 mii km, pentru ca în anii 1915 - 1916 sã înregistreze o crestere cu 53,3%, iar la sfârsitul rãzboiului o valoare mai mult decât dublã fatã de anii 1913 - 1914. Pânã la finalul deceniului al treilea al secolului trecut, lungimea liniilor a scãzut la 14,1 mii km, crescând din nou pânã la 20,8 mii km în preajma anului 1938.

Datele statistice au consemnat faptul cã în anii 1896 - 1897 existau 10 „statiuni telefonice centrale”, cã la începutul secolului trecut numãrul acestora crescuse de 15,7 ori, iar zece ani mai târziu, în 1910 - 1911, numãrul acestora crescuse de 5,5 ori fatã de anii 1900 - 1901. Numarul cabinelor publice a cunoscut de asemenea o crestere spectaculoasã, de la 20 în 1896 - 1897, la 1019 în 1900 - 1901 si la un numãr de aproape trei ori mai mare în 1910 - 1911 fatã de începutul secolului al XX-lea.

Lungimea liniilor telefonice consemnatã de statistici a cunoscut o evolutie impresionantã în putin peste un deceniu, de la 175 km pentru cele Urbane în 1896 - 1897, la 1432 în 1910 - 1911. Cresterea cea mai însemnatã a fost înregistratã de liniile Interurbane, de la 1185 km în 1896 - 1897, la peste 32 ori (38023 km) în 1910 - 1911.

În ceea ce priveste abonatii la retelele telefonice urbane si rurale, în anul 1938 datele statistice înregistrau 68,8 mii abonamente, pentru ca aproape douã decenii mai târziu, în 1956, sã înregistreze de 2,3 ori mai multe, respectiv 155,4 mii abonamente. Seria de date statistice consemneazã 164 mii abonamente la telefon pentru anul 1957 si ulterior un trend constant ascendent, pânã la 2,3 milioane abonamente în anul 1989 si 2,4 milioane abonamente în anul 1990.

Despre abonatii la radio statistica consemneazã pentru anul 1927 un numãr de 7,9 mii abonati, pentru ca un deceniu mai târziu, în anul 1938, sã fie înregistrati de aproape 35 ori mai multi abonati la radio, respectiv 274,3 mii abonati. În anul 1990 numãrul de abonamente la radio ajunsese la 2,4 milioane, în timp ce pentru anul 2007 erau înregistrate 5,1 milioane abonamente.

 Sursa: Isaic Maniu Alexandru si altii, Romania un secol de istorie. Date statistice