Organele de presa ale Partidului National Liberal pana la 1948

 

Partidul Naţional Liberal s-a constituit la 24 mai 1875 şi a avut printre fondatori jurnalişti, editori şi publicişti remarcabili, precum C.A. Rosetti, Nicolae Fleva, Mihail Kogălniceanu, Eugeniu Stătescu şi alţii.

Publicaţiile periodice liberale au fost Românul, fondat de Rosetti la 1857, ca organ de presă al radicalilor, el devenind oficios liberal între anii 1866–1884. Titlul iniţial a fost Concordia (6 februarie 1857); Românul va apărea, cu întreruperi, până în anul 1915. Voinţa Naţională (1884–1914), Viitorul şi Liberalul sunt alte publicaţii reprezentative liberale. Ne referim aici la liberalii reuniţi iniţial în jurul lui Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti. Titlurile editate la Bucureşti au avut, de multe ori, replici locale. Spre exemplu, ziare cu titlul Liberalul au apărut la Alexandria, Călăraşi, Craiova, Constanţa, Buzău, Bârlad, Iaşi.

Liberalii au mai publicat şi ziarul Voinţa naţională (1884– 1914). Apariţia Viitorului în toamna anului 1907 coincide cu preluarea puterii de către Partidul Liberal, sub conducerea lui Ion I.C. Brătianu, în plin haos cauzat de răscoala ţărănească din primăvară. Era necesar un cotidian proaspăt, care să susţină politica partidului pentru reformele viitoare, agrară, electorală, a învăţământului. La înfiinţarea lui a contribuit mult tânărul I.G. Duca, viitorul preşedinte al PNL şi prim ministru, alături de alţi intelectuali de înaltă clasă, ca Spriu Haret, Constantin Stere, Nicolae Gane şi alţii.

Din cauza viziunilor diferite asupra urgenţelor politice ale ţării, şi în sânul liberalilor au apărut mai multe sciziuni, de unde apariţia mai multor ziare şi reviste.

Spre exemplu, Partidul Liberalilor Sinceri (1880–1884), conduşi de Gheorghe Vernescu, alături de care s-au aflat Vasile Boerescu, Nicolae Ionescu, Dimitrie Giani şi alţii, va fonda ziarul Binele public. Este vorba despre un grup ce va fuziona cu Partidul Conservator (17 martie 1884).

Partidul Democrat Radical, condus de Gheorghe Panu, va edita Lupta. Şi acest partid va fuziona cu Conservatorii, în anul 1897.

Partidul Liberal Democrat, condus de Dimitrie C. Brătianu, alături de care au stat Mihail Kogălniceanu, Petre Grădişteanu şi alţii, va edita ziarul Naţiunea, înainte de a fuziona cu PNL. Tot în PNL vor veni şi o parte dintre membrii Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, în frunte cu Vasile G. Morţun, Ioan Nădejde, Constantin Stere şi alţii, mişcare politică numită în epocă trădarea generoşilor (1899–1900). Partidul Naţional Liberal va reuni, în cadrul său, şi gruparea Ion Inculeţ, a Partidului Ţărănesc din Basarabia (1923), Partidul Democrat al Unirii din Bucovina (gruparea Ion Nistor). Publicaţia lor reprezentativă va fi Mişcarea, fondată la Iaşi cu titlul Mişcarea Moldovei (1925–1930), continuat la Bucureşti, până în 1938.

De asemenea, mai apar publicaţiile Omul liber (1929–1931), oficios al Partidului Liberal-Democrat condus de Ioan Theodor Florescu; Politica nouă (1935) şi Drapelul (1944–1948), al PNL–Gheorghe Tătărescu.

 

Marian Petcu, Presa partidelor politice din Romania in perioada 1918 - 1930. Schita istorica