Cetatea Albă: una dintre cele mai vechi așezări urbane ale răsăritului european

 Cetatea Albă reprezintă una dintre cele mai vechi și mai importante așezări urbane din estul Europei, un spațiu în care s-au succedat etape antice – greacă și romană – urmate de numeroase faze medievale și moderne. Orașul medieval se suprapune parțial peste vechiul oraș antic Tyras, fondat în a doua jumătate a secolului al VII‑lea î.Hr. ca emporiu milesian. Tyras a cunoscut o dezvoltare semnificativă în epoca romană, însă a fost distrus aproape complet în secolul al IV‑lea d.Hr., printr-un incendiu generalizat, după care viața urbană dispare timp de aproape nouă secole.

🏛️ Cetatea Albă și Cetatea Neagră: două denumiri, două realități?

Denumirile contradictorii din documente – „Cetatea Albă” și „Cetatea Neagră” – au generat o literatură istorică amplă. Interpretările variază:

• într-o ipoteză, Cetatea Albă (pe malul sudic al Nistrului) ar fi fost dublată de Cetatea Neagră pe malul nordic;

• într-o altă variantă, Cetatea Neagră ar fi fost situată în punctul Czarne, localizat de Beauplan în 1650 la câteva zeci de kilometri nord‑vest de Cetatea Albă.

Acest punct apare pe hărți poloneze până în jurul anului 1800 sub forma „Czarne ruinée”. Concluzia cercetărilor recente este că au existat două așezări fortificate distincte, cea de pe malul nordic dispărând la un moment dat, dar continuând să fie menționată în documente. În analiza de față este avută în vedere exclusiv actuala Cetate Albă.

🌊 Un sit strategic: promontoriul de la limanul Nistrului

Cetatea Albă este amplasată pe un promontoriu stâncos al limanului Nistrului, un loc cu caracteristici defensive excepționale, comparabile cu:

• Constantinopol,

• Smederevo (Serbia medievală),

• unele orașe rusești timpurii.

🌍 Secolul XIV: oraș cosmopolit și centru comercial

În secolul al XIV‑lea, Cetatea Albă este deja un oraș bine conturat, cu instituții solide și o populație eterogenă: genovezi, români, armeni, greci, tătari, ruși, evrei. Documentele din prima jumătate a secolului XIV o plasează totuși într-o poziție secundară față de Cetatea Neagră.

Situația se schimbă odată cu:

• apariția Moldovei în zonă,

• intensificarea „Drumului Tătărăsc” prin Moldova,

• prezența Lituaniei la limanul Nistrului după 1363,

• retragerea Hoardei de Aur (1387–1390).

În 1392, Roman I se intitulează „domn de la Plonini până la Mare”, semn al controlului moldovenesc asupra întregii regiuni.

🛡️ Integrarea în Moldova și administrația pârcălabilor

După integrarea în statul moldovean, cetatea este administrată de pârcălabi apropiați domnului. Primul cunoscut este Constantin (1386). Alte surse sugerează că primele mențiuni certe ale pârcălabilor apar abia în contextul lucrărilor de fortificare din 1439–1443. În unele perioade au existat doi pârcălabi simultan, semn al importanței strategice a orașului.

⚔️ Interese externe: Polonia, Lituania și Genova

Cetatea Albă nu a fost izolată de influențe externe:

• Polonia o revendică prin tratatul de la Lublau (1412).

• Lituania participă la refortificarea ei în 1421.

• Genovezii exercită un anumit control comercial, fapt consemnat de Walerand de Wavrin, care numește orașul „Moncastre”.

Cetatea avea și un grad ridicat de autonomie:

• bătea monedă proprie („Asprokastron”), purtând totuși stema Moldovei;

• negocia direct cu Veneția (1435).

⚓ 1454: cucerirea fortăreței Ilice – un episod revelator

În 1454, Cetatea Albă cucerește fortăreața Ilice (Lerici) de la gurile Niprului, demonstrând capacitatea de a iniția acțiuni militare independente. Totuși, este foarte probabil ca Moldova să fi sprijinit operațiunea, având interesul de a elimina un concurent comercial genovez. Refuzul ulterior al lui Ștefan cel Mare de a recunoaște stăpânirea genoveză asupra Ilicei confirmă implicarea Moldovei.

🧱 Fortificațiile secolului XV: de la Alexandru cel Bun la Ștefan cel Mare

Lucrările defensive sunt bine documentate și se desfășoară în etape:

• 1421 – Alexandru cel Bun, cu sprijin lituanian

• 1440 – Ștefan al II‑lea, sub conducerea lui Fedorca

• 1454 – Alexandru al II‑lea

• 1476–1479 – Ștefan cel Mare, etapa decisivă

Sub Ștefan cel Mare se ridică marea incintă:

• inscripția din 1476 menționează „poarta cea mare”,

• inscripția din 1479 consemnează finalizarea lucrărilor.

🕌 1484: cucerirea otomană și sfârșitul epocii moldovenești

În 1484, armata sultanului Baiazid al II‑lea cucerește Cetatea Albă, marcând sfârșitul istoriei sale românești. Orașul continuă să evolueze în cadrul Imperiului Otoman, iar sistemul defensiv rămâne funcțional până în secolul al XIX‑lea, când Imperiul Rus restructurează complet orașul, iar cetatea își pierde rolul militar.

 

 Sursa: Teodor Octavian Gheorghiu, Smaranda Maria Bica, Restitutii: Orase la inceputul evului mediu romanesc