Cetatea Enisala

-

 

Prima menționare scrisă a cetății aparține cronicarului Sükrüllah, care relatează despre expediția otomană asupra Țării Românești, din 1416–1417, vizând, în mod prioritar, cele trei cetăți mai puternice din spațiul respectiv: Isaccea («Sackgi»), «Yeni-Sale» și Giurgiu («Iörkövi»).

Cercetarea arheologică, dedicată cetății Enisala încă din anii ’30 ai secolului XX coboară mult în timp momentul edificării acestei fortificații: «sec. XIII–XIV» sau «după mijlocul sec. XIII», argumentele fiind datarea obiectelor din metal, sticlă, lut ars etc., găsite aici, reprezentând obiecte casnice, podoabe și arme. Această datare este restrânsă la sec. XIV (perioada de funcționare a cetății fiind corespunzătoare secolului XIV – începutul secolului XV) de cercetări arheologice mai noi, dar localizate doar în câteva puncte și susținută de o serie de argumente istorice și tipologice, care sfârșesc prin a-i socoti pe genovezi inițiatorii construcției cetății, la sfarsitul sec. XIII – înc. sec. XIV, utilizând probabil meșteri provenind din Bizanț.

Ridicată după 1361 de către genovezi, cetatea este în centrul unor confruntări militare dintre genovezi și despotul Dobrotici (Dobrotiță) din deceniul VII al secolului XIV. Urmează o serie de evenimente complicate și nu îndeajuns de bine controlate istoriografic.

In 1388, parasita fiind de genovezi, este ocupată pentru prima oară de Imperiul Otoman. La scurt timp după acest episod, Mircea cel Bătrân își extinde stăpânirea până la «Marea cea Mare», cetatea devenind unul dintre punctele fortificate importante ale românilor din spațiul dobrogean. Mircea o stăpânește până în 1393, când este ocupată din nou de turci, după care domnul muntean revine în zonă prin 1396. Din acel moment, Țara Românească controlează acest teritoriu și, implicit, cetatea, până în 1416–1417, când Dobrogea este cucerită pentru mult timp de Imperiul Otoman.

Cetatea este parasita definitiv nu după mult timp, fie la începutul secolului XV, fie la sfârșitul secolului XV – începutul secolului XVI, când deplasarea către nord a zonei de graniță otomană, prin ocuparea Cetății Albe și Chiliei, coincide cu colmatarea canalului de legătură cu Marea Neagră a Razelmului și transformarea lui în lac.

 

 

Sursa: Teodor Octavian Gheorghiu, Smaranda Maria Bica, Restitutii: Orase la inceputul evului mediu romanesc

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe