Educația în România Interbelică: Alfabetizare, Provocări și Progres

 

În perioada interbelică, România a făcut eforturi considerabile pentru modernizarea sistemului educațional și combaterea analfabetismului. Guvernele vremii au investit masiv în învățământ, iar rezultatele s-au văzut în creșterea treptată a nivelului de instruire al populației. Cu toate acestea, provocările economice, sociale și infrastructurale au limitat accesul real la educație, mai ales în mediul rural.

💰 Investiții în educație

• Între 1921–1932, învățământul a beneficiat de 12,5% din bugetul național

• România dispunea de un corp profesoral calificat și o elită universitară recunoscută

📉 Nivelul de alfabetizare

• Recensământul din 1930: 57% știutori de carte

• Disparități regionale:

• Transilvania: 67%

• Bucovina: 65,7%

• Basarabia: 34%

• Alfabetizarea a progresat mai rapid în mediul urban decât în rural

🏫 Structura educației și accesul la școală

• Învățământul primar: gratuit și obligatoriu

• În mediul rural:

• 93% aveau doar studii primare

• 4% studii secundare

• 0,3% studii universitare

• Abandonul școlar:

• Cauze: sărăcia, munca agricolă, distanțele mari până la școală

• Doar 70% dintre copiii înscriși frecventau efectiv școala

📊 Date despre înscrieri și absolvire

• Școli rurale (1921–1932):

• 16 milioane înscriși → doar 730.000 absolvenți

• Școli urbane:

• 2.270.000 înscriși → doar 174.000 absolvenți

• Școli secundare de stat:

• 1.243.911 înscriși → 95.000 absolvenți

• Învățământ superior:

• Facultatea de Drept: 122.000 înscriși → 8.673 licențiați

• Științe: 41.000 → 2.875

• Litere: 58.000 → 5.232

• Politehnică: 11.579 → 1.588

Educația în România interbelică a fost marcată de un contrast puternic între ambițiile statului și realitățile sociale. Deși guvernele au investit semnificativ în învățământ și au promovat alfabetizarea, accesul real la educație a fost limitat de sărăcie, lipsa infrastructurii și nevoile economice ale familiilor rurale. Majoritatea populației avea doar studii primare, iar învățământul secundar și superior rămâneau inaccesibile pentru cei mai mulți.

Disparitățile regionale și sociale au influențat profund șansele de instruire, iar rata scăzută de absolvire reflectă nu doar dificultățile individuale, ci și o economie agrară care nu valoriza educația superioară. Cu toate acestea, perioada interbelică a pus bazele unui sistem educațional modern, care va fi consolidat în deceniile următoare.

 

 Sursa: Coord. Catalin Zamfir, Istoria sociala a Romaniei