Cultura Precucuteni

 

       Cultura Precucuteni reprezinta o sinteza intre cultura de origine est-central europeana a triburilor cu ceramica liniara ,cu note muzicale si cultura de caracter meridional a comunitatilor Boian-faza Giulesti, adaugandu-se, in aria ei de raspandire, la aceste doua componente de baza, si alte elemente ale culturilor Hamangia si Vinca, asimilate intr-un mod propriu, de comunitatile Precucuteni.

         In evolutia ei au fost deosebite 3 faze, Precucuteni I – III, datate pe baza de carbon 14, intre cca. 5 200 si 4 600 a.Chr. Fazelor a Il-a si a III-a le corespund pe teritoriul Ucrainei denumirile Tripolie A1 si A2.

      Asezarile acestei culturi erau prevazute uneori cu santuri de aparare, ca la Traian-Dealul Viei (faza I) si la Tarpesti si Targu Frumos (faza a III-a), iar locuintele din cuprinsul lor, dreptunghiulare si cu dimensiuni miijlocii, aveau podeaua dintr-o platforma de lut aplicata, in primele doua faze, peste un pat de crengi si frunze si in a III-a pe trunchiuri de copac despicate.

        Prima faza, Precucuteni I, constituita in centrul, vestul Moldovei si in sud-estul Transilvaniei, se caracterizeaza prin decorul incizat, de obicei spiralic, excizat si inscrustat cu alb si canelat fin al ceramicii, mostenit de la cultura Boian-Giulesti, precum si prin benzi inguste insotite de mici crestaturi-impunsaturi, unelte din obsidian si topoare din piatra slefuita de tip calapod, preluate din cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale.

      In faza a II-a, Precucuteni II, cand comunitatile culturii respective din Moldova s-au raspandit spre est, dincolo de Prut, pe langa decorul excizat si canelat, mentinut din faza anterioara, se intalneste si acela imprimat cu un obiect dintat din os sau pieptene.

     In fine, in faza a III-a, Precucuteni III din pragul eneoliticului, corespunzatoare extinderii acestor triburi mai departe spre est pana aproape de Niprul mijlociu, lipsind insa in zona de stepa din apropierea Marii Negre, predomina decorul imprimat, alaturi de care se foloseste mai rar si pictura cruda, dupa ardere cu culoare rosie sau alba. Tot din aceasta faza dateaza si unele unelte si podoabe mici din arama, iar dintr-o etapa tarzie, marele depozit de la Carbuna din Republica Moldova.

Sursa: Coord. Mircea Petrescu Dambovita, Alexandru Vulpe, Istoria romanilor, Vol. I, Academia Romana