Cultura Boian

 

    Cultura Boian (dupa asezarea din insula La Ulm, din fostul lac Boian, situat intre satele Dorobantu si Ciocanesti, jud. Calarasi, nu departe de Dunare), dezvoltata in Muntenia pe fondul Dudesti tarziu si cu influente liniar-ceramice, s-a raspandit si in sud-estul Transilvaniei, Dobrogea (in aria culturii Hamangia), precum si in nord-estul Bulgariei, nu insa si la sud de Balcani, in aria culturii Marita, inrudita cu cultura Boian, prin aceeasi origine sudica.

      Cultura Boian, odata constituita, a cunoscut in evolutia ei patru faze, cu arii deosebite de raspandire, denumite dupa statiunile eponime din Bucuresti si sud. Giurgiu si datate, cu ajutorul analizelor radiocarbon, in a doua jumatate a milentulut al VI-lea si in primele doud secole ale mileniului al V-lea a.Chr.

      Astfel, in prima din aceste faze, Bolintineanu, caracterizata prin asezari joase, locuinte in forma de bordeie, microlitice, dintre care unele cu forme geometrice de traditie tardenoisiana si ceramica cu benzi unghiulare cu impresiuni triunghiulare, datorita probabil influentei ceramucii liniare, sau cu motive excizate si incrustate cu alb, precum si cu caneluri fine, comunitaitile omenesti erau raspandite in centrul si sudul Munteniei pana la Dunare, iar spre sfarsitul acestei faze, pana la bazinul inferior al Siretului.

      In faza urmatoare, Giulesti, caracterizati prin acelasi tip de asezare si de locuinte, prin numerarul mai mic de microlite si mai mare pentru piesele obisnuite din silex, prin ceramica de decor excizat si incrustat cu alb si cu picturi crude dupa ardere, ca si prin folosirea obiectelor de cupru, comunitatile respective se raspandesc in restul Munteniei, sud-estul Transilvaniei si in Moldova, unde, in urma contactului cu purtatori culturii ceramicii liniare, dintr-o faza tarzie, cultura Boian a evoluat in mod deosebtt, participand la formarea culturii Precucuteni.

       In continuare, in timp ce comunitatile din faza Giulesti s-au mentinut in sud-estul Transilvaniei si nord-estul Munteniei, altele din sudul Munteniei au evoluat in cadrul fazei Vidra (clasica pentru cultura Boian), intalnindu-se si la sud de Dunare pana in apropiere de Balcani si de tarmul Mari Negre.

     In fine, in ultima faza Spantov, dupa unii cercetatori faza de tranzitie la cultura Gumelnita, acestea au patruns si la vest de Olt, contribuind la incetarea evolutiei culturii Vadastra, precum si in Dobrogea, unde s-au observat suprapuneri in siturile culturii Hamangia.

     Asezarile din aceste doua ultime faze ale culturii Boian sunt situate pe terase inalte si structurate in forma de tell-uri, intarite uneori cu santuri de aparare (de ex. la Spantov, Glina s.a.), dintre care mai bine cunoscute sunt cele trei asezari suprapuse din statiunea din ultima faza, de tranzitie, cercetata in intregime, linga comuna Radovanu (jud. Calarasi).

       In faza tarzie, triburile culturii Boian, in contact cu un aflux de populatie dinspre vest, din aria culturit Vinca, au suferit o serie de transformari in cultura lor materiala, ceea ce ar explica trecerea treptata spre cultura Gumelnita.

Sursa: Coord. Mircea Petrescu Dambovita, Alexandru Vulpe, Istoria romanilor, Vol. I, Academia Romana