Organizarea administrativ teritoriala a Romaniei in perioada celui de al doilea razboi mondial

 

Reformele MAI, Inspectoratele Generale Administrative și transformările teritoriale (1942–1945)

În ianuarie 1942, statul român a inițiat o reformă majoră a administrației publice prin modificarea Legii pentru organizarea Ministerului Afacerilor Interne (1936). Această reformă a introdus o nouă circumscripție de deconcentrare a administrației centrale: Inspectoratul General Administrativ, un organism creat pentru a întări controlul și coordonarea serviciilor exterioare și a administrației locale.

Inspectoratul avea atribuții extinse: anchete, inspecții, verificări speciale și îndrumarea directă a autorităților locale. Organizarea, numărul județelor arondate și atribuțiile inspectorilor generali urmau să fie stabilite prin decizii ministeriale.

⚖️ Consolidarea puterii inspectorilor generali administrativi

După 1942, atribuțiile inspectorilor generali au fost extinse treptat:

• dreptul de a numi membri de drept în consiliile de prefectură, municipii și orașe reședință

• exercitarea tutelei administrative asupra unor acte ale autorităților locale (din februarie 1943)

• dreptul de a aplica pedepse disciplinare primarilor și ajutorilor acestora (Decret‑Lege, 22 martie 1943)

Aceste prerogative au transformat inspectorii generali în veritabile instrumente ale conducerii centralizate, într‑un context politic dominat de regimul Antonescu.

🗺️ Cele 11 Inspectorate Generale Administrative (1942)

În urma reorganizării, au fost create 11 circumscripții administrative, cu reședințele în:

1. Alba Iulia – Alba, Bihor, Cluj‑Turda, Hunedoara

2. Bacău – Bacău, Neamț, Putna, Roman

3. Brașov – Brașov, Dâmbovița, Făgăraș, Prahova

4. București – Ilfov, Buzău, Râmnicu Sărat, Vlașca

5. Constanța – Constanța, Brăila, Ialomița, Tulcea

6. Craiova – Dolj, Mehedinți, Gorj, Romanați

7. Galați – Covurlui, Fălciu, Tecuci, Tutova

8. Iași – Iași, Baia, Botoșani, Vaslui

9. Pitești – Argeș, Muscel, Olt, Teleorman

10. Sibiu – Sibiu, Târnava Mare, Târnava Mică, Vâlcea

11. Timișoara – Timiș‑Torontal, Arad, Severin, Caraș

În 1945, prin Decizia nr. 3363 A, circumscripțiile au fost modificate pentru a include județele din nord‑vestul Transilvaniei revenite României. Noile inspectorate au fost: Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Sibiu, Suceava și Timișoara.

🏛️ Un model administrativ adaptat stării de război

Organizarea administrativ‑teritorială din perioada 1942–1945 a fost marcată de:

• centralizare accentuată

• reducerea rolului deliberativ al administrației

• utilizarea masivă a decretelor‑legi

• absența Parlamentului

• modificări legislative frecvente

Regimul Antonescu a urmărit o administrație „de acțiune”, orientată spre eficiență, producție și control social, nu spre reformă democratică. Totuși, instabilitatea legislativă și concentrarea puterii nu au produs o administrație funcțională în sens modern.

📌 Principiile care au ghidat reorganizarea administrativă

• administrația ca acțiune, nu deliberare

• comandament unic și conducere centralizată

• coordonare între organe prin consilii de colaborare

• simplificarea formalităților birocratice

• deconcentrare administrativă

• conformism administrativ (aliniere verticală a serviciilor)

• descentralizare declarată, dar redusă în practică

🏘️ Reforma comunelor rurale și urbane (Legea nr. 62/1942)

Legea din 23 ianuarie 1942 a vizat reorganizarea comunelor rurale și urbane, cu excepția Basarabiei și Bucovinei. Motivația principală: numeroase comune aveau venituri sub 50.000 lei și nu își puteau susține administrația.

Articolul 4 prevedea:

• comunele rurale trebuie să aibă venituri minime de 200.000 lei

• pot fi formate din unul sau mai multe sate

• excepții pentru sate izolate sau cu tradiție istorică

🔻 Rezultatele reformei

• 341 comune rurale desființate

• 55 comune suburbane și 3 comune rurale nou înființate

• 16 sate contopite cu alte sate

Județe cu cele mai multe comune desființate:

• Bihor – 84

• Severin – 50

• Alba – 33

• Arad – 30

• Vâlcea – 24

• Râmnicu Sărat – 22

• Gorj – 20

👤 Numirea primarilor și controlul administrativ

Numirea primarilor era profund centralizată:

• în comunele rurale și orașele nereședință – de către prefect

• în orașele reședință și stațiunile balneo‑climaterice – de ministrul de interne

• în municipii – prin decret regal, la propunerea MAI

Din 1943, numirea primarilor din orașele nereședință a fost delegată inspectorilor generali administrativi.

Din 1944, aceștia au primit și tutela administrativă asupra actelor juridice ale județelor și municipiilor.

🧩 Un sistem ierarhic de deconcentrare

Inspectorii administrativi, prefecții, pretorii și primarii funcționau într‑un sistem vertical, strict ierarhizat, subordonat Ministerului Afacerilor Interne. Controlul administrativ se limita la constatări și verificări, fără dreptul de a anula acte – o diferență esențială față de tutela administrativă.

 

 

Sursa: Viorel Stanica, Administrarea teritoriului Romaniei in timpul celui de al doilea razboi mondial