Comerțul în Țările Române: Motorul Economiei Medievale

🏛️ Introducere

În perioada medievală, economia Țărilor Române s-a dezvoltat într-un context geopolitic complex, în care comerțul a jucat un rol esențial. Atât comerțul intern, cât și cel extern și de tranzit au contribuit la prosperitatea regiunilor românești, facilitând schimbul de bunuri, acumularea de resurse și consolidarea relațiilor diplomatice. Acest articol explorează dinamica comerțului în Țările Române între secolele XIV și XVIII, evidențiind principalele rute comerciale, mărfurile tranzacționate și impactul suzeranității otomane asupra pieței interne.

🛍️ Comerțul intern: târguri, iarmaroace și balciuri

Comerțul intern era susținut de o rețea densă de târguri și iarmaroace organizate periodic în orașele românești. Acestea funcționau ca centre de schimb economic și social, unde se vindeau produse agricole, meșteșugărești și animale. Primele mențiuni documentare ale acestor târguri apar în Transilvania în secolul al XIV-lea, iar în Moldova și Țara Românească în secolul al XV-lea.

• Târgurile săptămânale și lunare asigurau circulația produselor între regiunile de câmpie și cele montane.

• Vinul de Cotnari, pâinea și poama din zonele joase ajungeau în regiunile muntoase precum Baia.

• Minele de sare din Moldova, Țara Românească și Transilvania alimentau zonele fără resurse saline.

🌍 Comerțul extern și de tranzit: punți între Est și Vest

Poziționarea geografică a Țărilor Române, la intersecția drumurilor comerciale dintre Europa Centrală, Rusia și Imperiul Otoman, a favorizat dezvoltarea comerțului extern și de tranzit.

• Drumul comercial moldovenesc lega Cracovia și Liovul de porturile dunărene Chilia și Cetatea Albă.

• Mărfurile tranzitate includeau blănuri, animale, produse meșteșugărești și sare.

• Privilegiile comerciale acordate de domni negustorilor străini (Liov, Brașov, Sibiu) au stimulat schimburile economice.

Un exemplu notabil este privilegiul acordat în 1408 de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov, care reglementa traseele și taxele vamale pentru mărfurile tranzitate prin Moldova.

🛣️ Rute comerciale și puncte vamale strategice

Comerțul între Moldova și Transilvania se desfășura pe ruta Sibiu–Brașov–Suceava, cu puncte vamale importante la Roman, Bacău, Trotuș, Adjud și Suceava. Mărfurile tranzacționate erau variate:

• Din Transilvania: postavuri, unelte agricole, arme, metale, încălțăminte, vopsele.

• Din Moldova: produse alimentare, animale, piei, lână, vin, miere.

Orașul Brașov a devenit, spre sfârșitul secolului al XV-lea, principalul partener comercial al Moldovei.

🕌 Impactul suzeranității otomane asupra comerțului

Deși instaurarea suzeranității otomane a încetinit formarea unei piețe interne unificate, comerțul nu a fost complet blocat. Unele teritorii au fost transformate în raiale și pașalâcuri, iar sistemul de vămi interne a fragmentat circulația mărfurilor.

• Doar anumite mănăstiri beneficiau de scutiri vamale.

• Comerțul extern nu a fost monopolizat complet de Poartă, iar exporturile spre Europa au continuat.

În secolele XVII–XVIII, exporturile către Imperiul Otoman au crescut, dar legăturile comerciale cu Polonia, Ucraina și Europa de Vest au rămas active.

💰 Comerțul și circulația monetară

Deși unele domnii au bătut monedă proprie (Alexandru Lăpușneanu, Despot-Vodă, Ștefan Răzvan etc.), circulația monetară era dominată de monede străine: ducați, taleri, zloți, groși. Comerțul de tranzit aducea venituri importante vistieriei domnești, compensând lipsa unei monede naționale stabile.

📦 Comerțul cu Polonia și Ucraina: o direcție strategică

Exporturile de boi, tutun și alte produse din Moldova către orașele Lvov, Cracovia, Kiev și Sniatin aduceau venituri considerabile. De exemplu:

• În 1581, la Sniatin s-au vândut 2020 de vite cu 120 120 taleri.

• În anii 1590, la Cernăuți se vindeau anual circa 30 000 de vite.

În schimb, din Polonia se importau metale, țesături, podoabe și produse meșteșugărești.

🧾 Concluzie

Comerțul a fost un pilon fundamental al economiei Țărilor Române în perioada medievală, contribuind la dezvoltarea urbană, la acumularea de resurse și la consolidarea relațiilor externe. În ciuda obstacolelor impuse de suzeranitatea otomană și de sistemul vamal intern, negustorii români și străini au menținut un flux constant de mărfuri și capital. Astăzi, înțelegerea acestor dinamici istorice ne oferă o perspectivă valoroasă asupra formării identității economice românești și a rolului strategic jucat de spațiul carpato-danubiano-pontic în comerțul european.

 Sursa: Ion Eremia, Curs Istoria romanilor. Epoca medievala