Regimul fanariot: între suzeranitate otomană și rezistență românească

🏛️ Introducere

Regimul fanariot, instaurat în Țările Române începând cu secolul al XVIII-lea, a marcat o etapă complexă în evoluția politică, economică și culturală a Principatelor. Caracterizat prin desemnarea domnilor direct de către Poarta Otomană, acest regim a adus cu sine o serie de transformări profunde, dar și contradicții. Deși domnii erau greci proveniți din rândul dragomanilor, au existat și excepții notabile, precum familiile românești Racoviță și Callimachi. În ciuda suzeranității otomane, Țările Române au păstrat o anumită autonomie, iar domnii fanarioți au avut un rol ambivalent: între obediență față de Poartă și apărarea intereselor locale.

👑 Instituția domniei și autonomia politică

Domnii fanarioți erau investiți prin berat, o diplomă oficială care le garanta autonomia administrativă și juridică. În acte oficiale, domnul era recunoscut ca autoritate supremă:

• Avea dreptul de a introduce și percepe impozite și taxe vamale.

• Dispunea de autonomie juridică, fiind instanță supremă.

• Putea mobiliza oșteni pentru apărarea teritoriului.

Totuși, domnii aveau obligații clare față de Poartă: executarea poruncilor sultanului, plata haraciului și furnizarea de informații strategice.

🔄 Instabilitatea domniei și interesele otomane

Deși domnia era acordată pentru trei ani, acest termen era frecvent încălcat. Schimbările dese de domni reflectau interesele financiare ale Porții:

• În Moldova, domnia s-a schimbat de 11 ori.

• În Țara Românească, de 10 ori.

• Unii domni au fost reinstalați de 3–4 ori.

Această instabilitate politică a afectat grav dezvoltarea internă și a favorizat corupția și exploatarea fiscală.

⚔️ Pierderi teritoriale și conflicte internaționale

Regimul fanariot a coincis cu o perioadă de intensă instabilitate geopolitică:

• În 1715, raiaua Hotin a fost anexată de otomani.

• În 1718, Oltenia a fost ocupată de Imperiul Habsburgic, fiind retrocedată în 1739.

Fanarioții au încercat, în limita posibilităților, să apere integritatea teritorială, dar marile puteri își impuneau interesele strategice în regiune.

💸 Fiscalitate excesivă și povara asupra populației

Una dintre cele mai dure realități ale regimului fanariot a fost exploatarea fiscală:

• Dări vechi precum banii steagului, văcăritul, ialovița, sulgiul, cunița, fumăritul au fost menținute sau reintroduse.

• Impozitele erau plătite în bani, ceea ce afecta grav țăranii și micii proprietari.

• Haraciul plătit Porții a crescut semnificativ: de la 141.718 guruși în 1702 la 285.000 guruși în 1742 pentru Țara Românească.

Pe lângă haraci, domnii plăteau sume uriașe pentru obținerea și reînnoirea domniei, dar și pentru câștigarea bunăvoinței dregătorilor otomani (blănuri, diamante, chiar și cadouri umane).

🛡️ Apărarea intereselor locale și măsuri antiabuz

Unii domni fanarioți au luat măsuri pentru protejarea populației:

• Grigore Ghica a impus taxe asupra supușilor otomani stabiliți în țară.

• Mihail Racoviță a obținut izgonirea negustorilor turci (lazii) și desființarea piețelor controlate de aceștia.

Aceste acțiuni arată că, în ciuda suzeranității, unii domni au încercat să limiteze abuzurile externe.

📚 Cultura și limba română în epoca fanariotă

Deși regimul fanariot a favorizat orientalizarea culturii românești (limba greacă în administrație și biserică), au existat și inițiative de susținere a culturii autohtone:

• Constantin Mavrocordat a înființat școli în orașele Moldovei.

• A impus folosirea limbii române în corespondența oficială.

Aceste măsuri au contribuit la păstrarea identității culturale românești în fața influențelor otomane.

⚖️ Concluzie

Regimul fanariot a fost o perioadă de contradicții și tensiuni. Pe de o parte, a însemnat o suzeranitate dură, fiscalitate excesivă și instabilitate politică. Pe de altă parte, unii domni au încercat să apere interesele locale, să susțină cultura românească și să limiteze abuzurile otomane. În ciuda greutăților, Țările Române au păstrat o formă de autonomie și au continuat să-și afirme identitatea politică și culturală. Înțelegerea acestei epoci este esențială pentru a descifra evoluția statalității românești și reziliența sa în fața presiunilor externe.

 Sursa: Ion Eremia, Curs Istoria romanilor. Epoca medievala