Charles de Gaulle și impactul asupra Construcției Europene și Alianței Atlantice (1958–1968)

🏛️ Introducere

Alegerea generalului Charles de Gaulle ca președinte al Franței în 1958 și fondarea celei de-a V-a Republici au marcat o ruptură profundă în dinamica politică europeană postbelică. De Gaulle a promovat o viziune suveranistă, contestând atât construcțiile supranaționale europene, cât și dominația americană în cadrul Alianței Atlantice. Între 1958 și 1968, Franța a devenit un actor central în redefinirea echilibrului geopolitic occidental.

🇫🇷 Viziunea gaullistă: independență și vocație de mare putere

• De Gaulle consideră că Franța trebuie să-și recapete statutul de mare putere, pierdut după al Doilea Război Mondial.

• Prioritatea sa absolută: afirmarea independenței naționale și reducerea influenței supranaționale.

• Contestă:

• Suprematia construcțiilor supranaționale față de cooperarea interstatală

• Orientarea excesivă a Europei Occidentale către SUA

🛡️ Relația tensionată cu NATO și SUA

Memorandumul din 17 septembrie 1958

• Adresat lui Eisenhower și MacMillan

• Propune un directorat tripartit (SUA, Marea Britanie, Franța) pentru deciziile strategice globale

• Vizează egalitate în rang cu celelalte superputeri

• Stârnește neîncrederea aliaților, mai ales că Franța nu era încă o putere nucleară

Politica nucleară franceză

• Februarie 1960: prima bombă atomică franceză explodează în Sahara

• 1962: apariția „forței de șoc” autonome

• 1963: respinge proiectul forței multinaționale propus de Kennedy

Retragerea din structura militară a NATO

• 21 februarie 1966: anunț oficial în conferință de presă

• 7 martie 1966: Franța refuză orice negociere privind retragerea

• Rămâne membră a Alianței, dar fără:

• Integrarea forțelor militare

• Baze și trupe americane pe teritoriul francez

🌍 Viziunea diplomatică globală

• De Gaulle promovează ideea unei Europe de la Atlantic până la Urali, respingând diviziunea de la Yalta

• Vizitează Uniunea Sovietică în 1966

• Politica față de Europa de Est este afectată de invazia Cehoslovaciei din 1968

🇪🇺 Atitudinea față de Construcția Europeană

Planul Fouchet (1960–1961)

• Propune o uniune politică interguvernamentală între cele șase state fondatoare

• Conferința de la Bad Godesberg (18 iulie 1961) susține ideea cooperării politice, culturale și educaționale

Opoziția față de Marea Britanie

• 2 august 1961: Marea Britanie solicită aderarea la Piața Comună

• 14 ianuarie 1963: De Gaulle se opune public candidaturii britanice

• Consideră că britanicii sunt „calul troian al americanilor” în Europa

• Amână aderarea Marii Britanii cu un deceniu

Reacția la inițiativele de integrare

• 1964: Paul-Henri Spaak și Italia propun relansarea Uniunii politice

• Franța respinge propunerile, menținând o poziție reticentă față de federalismul european

📜 Concluzie

Politica externă a generalului de Gaulle a redefinit rolul Franței în Europa și în lume. Prin retragerea din structura militară a NATO și blocarea extinderii Comunității Economice Europene, de Gaulle a promovat o viziune suveranistă, centrată pe independența națională și pe afirmarea vocației mondiale a Franței. Deși a provocat crize și întârzieri în procesul de integrare europeană, viziunea sa a stimulat dezbateri esențiale despre natura și direcția construcției europene.

 Sursa: Cornelia Neagu, Istoria constructiei europene