Revoluția maghiară din 1956: De la „Noul curs” la intervenția sovietică

Dependența profundă a regimului comunist maghiar față de Moscova a făcut ca ezitările Kremlinului, generate de criza de succesiune și începuturile destalinizării, să se reflecte rapid în tulburări interne la Budapesta. Încă din iunie 1953, Imre Nagy a lansat programul reformist „Noul curs”, un document moderat care critica excesele economice și represiunea politică impuse de Mátyás Rákosi.

🔹 „Noul curs” și primele încercări de reformă

Deși promițător, „Noul curs” depindea complet de sprijinul Moscovei. Ascensiunea lui Hrușciov și declinul lui Malenkov – protectorul reformelor moderate – au dus la abandonarea programului în martie 1955. În decembrie același an, Nagy a fost exclus din Partidul Comunist Maghiar, marcând sfârșitul primei faze reformiste.

🔹 Congresul al XX‑lea și revenirea speranței

Congresul al XX‑lea al PCUS (1956) a reactivat aripa moderată din Ungaria. Vara acelui an a adus îndepărtarea lui Rákosi, însă fără o schimbare reală de direcție. Conducerea a fost preluată temporar de Ernö Gerö, un apropiat al lui Rákosi și fost colonel în Armata Roșie.

🔹 Toamna fierbinte a anului 1956: tensiuni, dezbateri și primele proteste

În septembrie–octombrie 1956, tensiunile au crescut accelerat. Cercul Petöfi, un forum de dezbateri creat inițial cu aprobarea regimului, a devenit un catalizator al criticilor publice. În paralel, manifestațiile populare au început să se extindă, iar evenimentele din Polonia – unde Władysław Gomułka revenise la putere – au amplificat presiunea.

Pe 13 octombrie, Imre Nagy a fost reprimit în partid, într-o încercare de a calma situația.

🔹 Cele șaisprezece puncte și ziua de 23 octombrie

Protestele studențești, începute pe 16 octombrie, au culminat pe 22, când studenții de la Universitatea Tehnică din Budapesta au publicat cele 16 cereri, printre care:

• retragerea trupelor sovietice din Ungaria

• libertate politică

• numirea lui Imre Nagy ca prim‑ministru

• organizarea unui marș pe 23 octombrie

Deși inițial interzis, marșul a fost aprobat. Situația s‑a agravat însă din cauza discursului ezitant al lui Nagy și a condamnării protestatarilor într‑un mesaj radiofonic rostit de Gerö.

În seara de 23 octombrie, manifestanții au luat cu asalt clădirea radioului, iar a doua zi trupele sovietice au intervenit, declanșând confruntări violente în întreaga țară.

🔹 Încercări de compromis și schimbări politice rapide

În ciuda haosului, Moscova părea inițial dispusă la concesii. Pe 24 octombrie, Nagy a fost numit premier, iar Gerö a fost înlocuit la conducerea partidului. Pe 28 octombrie, Nagy a anunțat acceptarea unei părți din cele 16 puncte, iar pe 30 octombrie a format un guvern larg, incluzând foști membri ai Partidului Micilor Proprietari.

Pentru scurt timp, părea că sovieticii ar putea tolera un anumit pluralism politic în Ungaria.

🔹 Decizia finală a Moscovei și invazia

Totul s‑a schimbat pe 31 octombrie, când Prezidiul sovietic a decis invadarea Ungariei. Anunțul lui Nagy privind ieșirea Ungariei din Pactul de la Varșovia și cererea de retragere a trupelor sovietice au depășit complet limitele acceptabile pentru Kremlin.

🔥 4 noiembrie 1956: Operațiunea militară sovietică

În dimineața zilei de 4 noiembrie 1956, aproximativ 6000 de tancuri sovietice au intrat în Ungaria. Luptele au continuat în Budapesta până pe 12 noiembrie, marcând sfârșitul Revoluției maghiare din 1956 și reinstaurarea controlului sovietic.

 Sursa: Bogdan Antoniu, Alin Matei, Politica si societate in sec. XX