Primavara de la Praga
Pe fondul unei diversităţi limitate, în
Cehoslovacia, o ţară unde destalinizarea se produsese abia la începutul anilor
’60, în primele luni ale lui 1968 a fost înlăturat de la putere Novotný şi a
venit la putere o nouă echipă în frunte cu Alexander Dubček. Din acest moment,
Dubček a încercat să împace păstrarea rolului conducător al Partidului Comunist
cu reformarea sistemului, intenţia sa nefiind demantelarea sistemului comunist.
Încă din aprilie, noua echipă recunoaşte rolul conducător al partidului, dar
introduce un „Program de Acţiune” care deşi se dorea moderat, a avut un impact
extraordinar: eliminarea cenzurii, dreptul la întrunire, alegerea în diferite
foruri prin concurenţă reală între candidaţi.
Încă din martie 1968, liderii blocului
comunist au început să privească cu îngrijorare evoluţiile din Cehoslovacia.
Deşi conducătorul sovietic Leonid Brejnev era înclinat mai degrabă spre
moderaţie, liderii comunişti est-germani şi polonezi sunt cei care manifestă
cea mai mare ostilitate faţă de situaţia de la Praga. Teama de o contagiune a modelului
reformist ceh era generală în cadrul Tratatului de la Varşovia. Excepţia o
reprezenta Nicolae Ceauşescu care nu dorea o consolidare a legăturilor din
interiorul lagărului care i-ar fi putut limita şi mai mult libertatea de
mişcare.
În acelaşi timp în Cehoslovacia
evenimentele erau în plină desfăşurare. Pe 27 iunie 1968 a fost publicat
„Manifestul celor 2000 de cuvinte”, document care cerea cehoslovacilor să
reacţioneze în faţa abuzurilor de putere prin acţiuni directe, inclusiv
„demonstraţii, greve şi boicoturi” şi ameninţa cu rezistenţa armată „forţele
străine care se amestecă în dezvoltarea noastră”.
Deşi situaţia devenea tot mai
tensionată, Brejnev a acceptat la sfârşitul lui iulie convorbiri bilaterale cu
conducerea cehoslovacă, dar în ciuda ajungerii la un compromis pe 3 august prin
declaraţia de la Bratislava, politica lui Dubček părea neschimbată.
În cele din urmă, trupele Pactului de la
Varşovia au invadat Ceholsovacia în noaptea lui 20 august 1968, punând astfel
capăt „Primăverii de la Praga”. Unul din obiective era împiedicarea reunirii Congresului
prevăzut pentru luna septembrie unde reprezentanţii aveau să fie aleşi în mod
liber dintre membrii partidului şi care trebuia să pună în practică Programul
de acţiune din aprilie.
Sursa: Bogdan Antoniu, Alin Matei, Politica si societate in sec. XX
Comentarii
Trimiteți un comentariu