Situatia boierimii in Tara Romaneasca si Moldova in sec. XVII

A boieri înseamnă a numi pe cineva într-o anumită slujbă. Domnul putea, aşadar, boieri pe oricine, indiferent de originea acestuia, iar oricine îl slujea pe domn căpăta drepturile şi prijilegiile boiereşti. Din această perspectivă boieria este puternic legată de domnie.

Bucurându-se de favorurile domneşti, de scutirile fiscale, de veniturile rezultate din slujbele îndeplinite, aceşti dregători ajung bogaţi, posesori de moşii (pe care adesea le cumpără), de imobile, şi tot mai important, de bani.

Dregătoria devine o ţintă tot mai râvnită, un adevărat titlu de nobleţe. Odată ajuns dregător o persoană poartă titlul respectiv toată viaţa. Urmaşii pun preţ pe faptul că se trag dintr-un dregător, ei ţin de titlul de mazil, care se dă urmaşilor înalţilor demnitari, dar care nu au reuşit să obţină pentru ei o dregătorie. În perioada următoare, în cele două ţări române extracarpatice, s-a ajuns la o adevărată categorie socială a mazililor, ceea ce explică importanţa tot mai mare pe care o capătă dregătoria. Aceşti mazili aveau o organizare militară, asemenea curtenilor, ei reprezentând o parte a elitei sociale.

Pe vremea lui Dimitrie Cantemir, criteriul nobleţei îl formează deopotrivă slujba, ca şi moşia. El consideră a fi boieri pe toţi aceea care erau incluşi în rândul dregătorilor, curtenilor, călăraşilor şi răzeşilor. Totuşi el înclină să-i considere pe răzeşi mai degrabă ţărani decât boieri.

Odată cu întărirea controlului turcesc tot mai prezent a fost şi procesul de levantinizare a boierimii româneşti, cu efecte dramatice asupra boierimii autohtone, care s-a văzut tot mai mult înlăturată din viaţa publică. În aceste condiţii eforturile boierimii româneşti autohtone s-au concentrat spre o luptă nouă, aceea împotriva intruşilor alogeni. În aceste circumstanţe, atitudinile boierimii autohtone nu năzuiau la instaurarea unui regim nobiliar, ci la îndepărtarea concurenţei levantine.

În ajunul domniei lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, boierimea lezată în interesele sale de către influenţa levantină se orientează pentru a instaura domnii favorabile intereselor sale. În a doua jumătate a secolului, scindarea boierimii în tabere rivale, precum şi presiunea tot mai crescândă a grecilor a năruit speranţa instaurării unui regim nobiliar.

 Sursa: Mircea Brie, O istorie sociala a spatiului romanesc de la inceputurile statalitatii dacice pana la intrezarirea modernitatii