Sistemul fiscal în Moldova, Țara Românească și Transilvania în Evul Mediu

🏛️ 1. Sursele de venit ale statului medieval

Domeniul domnitorului a fost inițial principala sursă de venit în Moldova și Țara Românească. Alte venituri proveneau din vămi, ocne, amenzi, dări ocazionale, construcții publice (cetăți, reședințe, lăcașuri de cult) și plocoane oferite domnului cu ocazia sărbătorilor sau evenimentelor speciale. Aceste venituri aveau un caracter neregulat, ceea ce a dus la necesitatea introducerii unor dări permanente și obligatorii.

💰 2. Dările locuitorilor

Dările au devenit principala sursă de venituri, urmate de vămi, ocne și amenzi. Printre cele mai importante dări se numărau:

• Câbla sau găleata – impozit pe cereale

• Desetina sau dijma – zeciuială pe oi, porci și stupi

• Vinicitul – zeciuială pe vin

• Camăna – dare pe prăvălii în Moldova, constând în pietre de ceară

• Birul – dare în bani, introdusă din secolul al XV-lea

• Cășitul – impozit pentru oile pășunate vara în munți

Dările se plăteau în natură, chiar și de către comercianți.

🧱 3. Prestații în muncă și slujbe

Locuitorii erau obligați să presteze munci pentru stat și domn. Acestea includeau:

• Construcția cetăților, drumurilor, podurilor

• Transportul fânului, lemnelor, întreținerea morilor și iazurilor

• Pescuitul și alte activități gospodărești

Slujbele în folosul statului erau:

• Oastea – participarea la războaie

• Straja – paza hotarelor și potecilor

• Joldul – transmiterea știrilor

🏦 4. Instituții fiscale

Sistemul fiscal medieval includea:

• Tezaurul – depozit de obiecte de valoare și metale prețioase, folosit pentru nevoile domnului sau ale statului

• Cămara – administra veniturile domeniului domnesc, instituție particulară în serviciul domnului

• Visteria – cea mai importantă instituție fiscală, condusă de marele vistier, membru al Sfatului domnesc

Subordonat visteriei funcționau dregători specializați: birari, găletari, desetnici, dijmari, fiecare responsabil de colectarea unei anumite dări.

🕌 5. Dări speciale sub dominația otomană

După instaurarea dominației otomane, domnii români au introdus dări speciale:

• Tributul – haraci în Țara Românească, bir împărătesc în Moldova

• Dări urbane – galbenul de fum în Țara Românească, zloții de casă în Moldova

🏞️ 6. Sistemul fiscal în Transilvania

Principalele surse de venit erau:

• Monopolul exploatării ocnelor și metalelor prețioase

• Emiterea de monede stabile

• Dările orașelor și vămile comerciale, precum tricesina (1/30 din valoarea mărfii)

Organizarea fiscală includea comitatele de cămări monetare – diviziuni teritoriale pentru baterea și administrarea monedelor. Centrele acestor comitate se aflau la Lipova, Cluj, Satu Mare, Baia Mare și Oradea.

Sașii, în baza unor privilegii vechi, plăteau un impozit global numit „venit al cămării”. Secuii, considerați „națiune privilegiată”, erau scutiți de alte impozite, cu excepția celor globale ale comunității. Sarcina fiscală tradițională a secuilor era darea boilor.

📜 7. Evoluția fiscalității în Transilvania

În 1336 a fost introdusă darea pe poartă – un impozit ordinar și anual, care împiedica fragmentarea gospodăriilor. Dările ordinare și extraordinare erau percepute de puterea centrală sub supravegherea marelui vistier, iar din secolul al XIV-lea sub cea a tezaurarului.

După transformarea Transilvaniei în principat autonom, structura și funcționarea organelor fiscale s-au modificat semnificativ. Cuantumul dărilor, categoriile de persoane și bunurile impozabile erau reînnoite de la o dietă la alta. Orașele erau supuse unei taxe globale, aflată în creștere și extinsă treptat asupra tuturor categoriilor sociale.

 Sursa: Mircea Brie, O istorie sociala a spatiului romanesc de la inceputurile statalitatii dacice pana la intrezarirea modernitatii