Legislaţia medievală romaneasca scrisă

Literatura juridică din Ţările române nu a apărut pe un loc gol. Ea a avut la bază regulile existente la noi la care s-au adus idei avansate ale timpului, viziuni noi cu privire la om şi societate apărute în Europa. Idei avansate au fost promovate de învăţaţii timpului cum a fost, de pildă, Dimitrie Cantemir, punând accentul în lucrările sale pe originile noastre istorice, buna înţelegere dintre popoare şi respectarea independenţei dintre state.

1.Ecloga. Este o culegere de norme juridice de prin secolul al VIII-lea şi apărută în jurul anului 889 d. Hr., pe timpul domniei lui Leon a VI-lea. Era alcătuită din 18 titluri cu 143 de paragrafe, cuprinzând elemente de drept privat şi sancţiuni penale. Principalele instituţii la care se referă sunt: căsătoria, dota, daruri, testamente, moştenire, despre oameni liberi şi robi, pedeapsa diferitelor forme de delicte, vânzare-cumpărare, amanet, împrumut, despre mărturi şi martori.

Ecloga a influenţat lucrări ulterioare din domeniul juridic cum ar fi,de pildă, redactarea unor părţi din Cartea românească de învăţătură; Îndreptarea legii şi Manualul juridic al lui Andronache Donici.

2.Legiuirea agrară. Este posibil să fi apărut la sfârşitul secolului al VII-lea sau la începutul secolului al VIII-lea d. Hr. Este un cond de poliţie sătească, ale cărei principii reflectă starea de lucruri a proprietăţii rurale bizantine din secolul al VIII-lea, cu accent pe sistemul şi formele de proprietate asupra pământului şi ale administrării acestuia. Indicaţii din Legea agrară se regăsesc mai cu seamă în Cartea românească de învăţătură şi în Îndreptarea legii.

3.Manualul de legi (Prohiron sau Manuale legum). Este cel dintâi cod complex de legi, fiind alcătuit din 4o de titluri şi 605 paragrafe. Conţinutul său se referă la materia dreptului civil, penal, eclesiastic şi sumare indicaţii de procedură.

4. Basilicalele. Sub această denumire sunt cunoscute coduri din secolul al VIII – IX d. Hr., elaborate din iniţiativa împăraţilor Vasile I şi Leon al IV-lea. Textul elaborat sub împăratul Vasile I cuprinde un număr de 40 de cărţi, iar cel din timpul lui Leon al IV-lea un număr de 60 de cărţi. Izvorul de căpetenie al Basilicalelor trebuie căutat în legislaţia împăratului Justinian.

Basilicalele s-au aplicat la noi târziu, sub domniile fanariote, dar şi în secolul al XIX-lea până în preajma intruducerii codurilor civil şi penal de inspiraţie franceză.

5. Exabiblul lui Constantin Armenopol. Este o culegere de legi apărută în Grecia la Salonic, având în compoziţie dintr-un număr de şase cărţi şi 83 de titluri cu referire la dreptul civil şi penal. Lucrarea a fost utilizată în ţările române până la începutul secolului al XIX-lea.

6. Sintagma lui Matei Vlastarie. Este o culegere de drept canonic apărută în anul 1335 a circulat pe teritoriul ţării noastre şi a fost tradusă în slavonă.

La baza legislaţiei româneşti scrise din evul mediu au stat texte de lege redactate în limba slavonă, ulterior românească din rândul cărora amintim: Pravila de la Bisericani din anul 1512; Pravila de la Putna din anul 1581; Pravila de la Mănăstirea Neamţului din anul 1567. Un pas înainte a fost realizat de Matei Basarab prin tipărirea în anul 1652 la Târgovişte, Pravila cea mare sau Îndreptarea legii.

La mijlocul secolului al XVII-lea din porunca domnitorului Vasile Lupu în Moldova şi Matei Basarab în Ţara Românească apar două lucrări fundamentale pentru istoria dreptului românesc. În anul 1646 se tipăreşte la Iaşi Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti. Lucrarea a fost împărţită în două secţiuni distincte: prima se referă la agricultură fiind o traducere a Legii agrare bizantine (10 pricini cu 252 de articole). Partea a doua a lucrării poartă denumirea generică de: „Pravilele împărăteşti” fiind împărţită în 77 de glave totalizând 902 articole. Lucrarea conţine, cu precădere, dispoziţii laice de drept civil, penal şi de procedură, regulile cu caracter religios rămânând pe plan secundar.

Sursa:  Ion Negru, Istoria dreptului romanesc