Evoluția literaturii juridice în Țările Române – influențe bizantine și tradiție locală

Literatura juridică din Țările Române nu a apărut în vid. Ea s‑a format prin îmbinarea regulilor juridice tradiționale, existente în spațiul românesc, cu ideile avansate ale epocii, provenite din Bizanț și din Europa. În secolele XVII–XVIII, învățați precum Dimitrie Cantemir au promovat concepții moderne despre om, societate, origini istorice și relații internaționale, contribuind la maturizarea culturii juridice autohtone.

1. Ecloga – un reper fundamental al dreptului bizantin

Ecloga este o culegere de norme juridice din secolul al VIII‑lea, redactată în jurul anului 889, în timpul împăratului Leon al VI‑lea Filosoful. Structurată în 18 titluri și 143 de paragrafe, ea cuprinde:

• norme de drept privat,

• sancțiuni penale,

• reglementări privind căsătoria, dota și darurile,

• testamente și moșteniri,

• statutul oamenilor liberi și al robilor,

• vânzare‑cumpărare, amanet, împrumut,

• reguli privind mărturiile și martorii.

Ecloga a influențat direct lucrări juridice românești precum Cartea românească de învățătură, Îndreptarea legii și Manualul juridic al lui Andronache Donici.

2. Legiuirea agrară – un cod al vieții rurale bizantine

Legiuirea agrară (sau Legea agrară bizantină) este un cod de poliție sătească, probabil redactat între sfârșitul secolului VII și începutul secolului VIII. Ea reflectă:

• structura proprietății rurale bizantine,

• formele de administrare a pământului,

• obligațiile comunităților sătești.

Principiile sale au fost preluate în Cartea românească de învățătură și în Îndreptarea legii, influențând profund dreptul rural românesc.

3. Manualul de legi (Prohiron) – primul cod juridic complex

Prohironul sau Manuale legum este primul cod juridic bizantin de mare amploare. Cuprinde:

• 40 de titluri,

• 605 paragrafe,

• norme de drept civil, penal, ecleziastic,

• indicații procedurale.

Acest manual a servit ca model pentru numeroase pravile românești.

4. Basilicalele – sinteza monumentală a dreptului bizantin

Basilicalele sunt coduri juridice din secolele VIII–IX, elaborate sub împărații Vasile I și Leon al VI‑lea. Există două versiuni:

• versiunea lui Vasile I – 40 de cărți,

• versiunea lui Leon al VI‑lea – 60 de cărți.

Ele reprezintă o reorganizare a legislației lui Iustinian, adaptată epocii medievale. În Țările Române, Basilicalele au fost aplicate târziu, în perioada fanariotă și chiar în secolul XIX, până la introducerea codurilor moderne de inspirație franceză.

5. Exabiblul lui Constantin Armenopol – un manual juridic de largă circulație

Redactat la Salonic, Exabiblul este o culegere de legi în șase cărți și 83 de titluri, cu norme de drept civil și penal. A circulat intens în Țările Române până la începutul secolului XIX, fiind un instrument juridic de bază pentru judecători și dregători.

6. Sintagma lui Matei Vlastarie – drept canonic în spațiul românesc

Redactată în 1335, Sintagma este o colecție de drept canonic care a circulat în spațiul românesc în traducere slavonă. A influențat profund legislația bisericească medievală.

7. Pravilele românești – fundamentul dreptului medieval autohton

Legislația scrisă medievală din Țările Române s‑a bazat inițial pe texte slavone, apoi românești. Printre cele mai importante:

• Pravila de la Bisericani (1512),

• Pravila de la Putna (1581),

• Pravila de la Mănăstirea Neamț (1567).

Un moment decisiv îl reprezintă tipărirea, în 1652, a Îndreptării legii (Pravila cea mare) de către Matei Basarab, un cod juridic amplu și modern pentru epocă.

8. Cartea românească de învățătură – sinteza juridică a secolului XVII

În 1646, la Iași, din porunca lui Vasile Lupu, apare Cartea românească de învățătură de la pravilele împărătești, una dintre cele mai importante lucrări juridice românești.

Structura ei:

Secțiunea I – Legea agrară bizantină

• 10 pricini,

• 252 articole,

• norme privind proprietatea rurală, obligațiile sătenilor și organizarea comunităților.

Secțiunea II – Pravilele împărătești

• 77 de glave,

• 902 articole,

• norme de drept civil, penal și procedură,

• accent pe reglementările laice, cu rol secundar pentru cele religioase.

Această lucrare a modernizat dreptul românesc și a introdus o structură juridică coerentă, adaptată realităților locale.

Sursa:  Ion Negru, Istoria dreptului romanesc