Prima domnie a lui Petru Rares ( 1527 - 1538)

Dupa moartea lui Stefanita, domn în Moldova devine Petru Rareş, un fiu nelegitim al lui Ştefan cel Mare. Despre viaţa lui Petru Rareş pînă la domnie practic nu se cunoaşte nimic. Legenda transmisă de cronicile noastre ne spune că el ar fi fost negustor de peşti.

Noul domn a promovat o politică internă menită să-i asigure o lungă domnie: 

- Rareş a atras boierimea pribeagă în ţară, mai ales pe acei boieri care complotaseră în 1523 împotriva lui Ştefăniţă, a colaborat cu marea boierime locală, dar la 1530, cînd boierii au încercat să-1 răstoarne, i-a pedepsit aspru; 

- Rareş a urmărit asigurarea unei solide baze economice domniei, a protejat interesele categoriilor sociale care sprijineau economic, politic şi militar domnia; a urmărit realizarea tuturor veniturilor către vistieria domnească, a contribuit la dezvoltarea comerţului extern şi de tranzit, care aducea importante venituri domniei – cu Braşovul, Bistriţa, Liov; 

- s-a străduit să păstreze intact domeniul domnesc. Cazurile de dăruire a unor sate aparţinînd domniei se întîlnesc, ca urmare, extrem de rar; - ţara a cunoscut o perioadă de prosperitate şi avînt economic. Unele centre rurale (Botoşani, Cotnari) intră într-un proces de urbanizare rapidă, a promovat o politică de stimulare a vieţii orăşeneşti, a meşteşugurilor şi negoţului; 

- a continuat politica lui Ştefan cel Mare de a nu permite formarea marilor domenii boiereşti, pentru a nu i se crea o opoziţie serioasă, a urmărit menţinerea unei boierimi mici şi mijlocii, care avea nevoie de protecţie domnească; 

- susţinătorilor săi le-a dăruit sate confiscate de Ştefăniţă în urma răscoalei din 1523, dar aceasta mai tîrziu, atunci cînd s-a convins de opoziţia constantă a boierilor reveniţi în ţară; 

- a stimulat viaţa mănăstirească, i-a respectat imunităţile; - şi-a organizat o oaste bună, mai ales călărime, chema ţăranii la oaste. Numărul oastei sale atingea, conform unor aprecieri, 40-70 mii de oşteni.

În domeniul politicii externe, Petru Rareş a moştenit de la predecesorii săi cîteva problem importante:

- Problema desprinderii Poloniei de Imperiul Otoman şi retrocedarea Pocuţiei.

- Apărarea independenţei ţării în faţa otomanilor.

- Problema Ciceiului şi a Cetăţii de Baltă.

Pentru început, în mai 1527, Rareş semnează o convenţie cu regele Sigismund I, care prevedea reglementarea neînţelegerilor de la hotare, reglementarea comerţului, retrocedarea fugarilor etc.

La 13 decembrie 1527, la Cracovia solii lui Petru Rareş semnau un tratat de pace şi de alianţă cu regele Sigismund I. Domnul Moldovei este numit de rege "sincerul nostru amic", Sigismund considerînd că "este bine a reînnoi şi a confirma acea alianţă" care a fost în timpul predecesorilor lui Petru Rareş. Regele se obliga să menţină "pacea perpetuă" cu Moldova, îl asigura pe Petru Rareş că va domni în ţară fără nici o piedică din partea Poloniei, care nu va susţine nici un candidat la scaunul Moldovei. În cazul în care Rareş şi-ar pierde scaunul, va putea veni în Polonia, cu boierii săi, de unde va primi ajutor pentru a reveni în ţară. De asemenea, se prevedea libertatea comerţului pentru negustorii ambelor ţări. Părţile se asigurau de ajutorul reciproc în lupta împotriva tătarilor şi a altor duşmani. Petru Rareş şi ţara se obligau să "fie amici cu amicii noştri şi totdeauna inamici cu inamicii noştri". Domnul se obliga să nu susţină pe duşmanii regelui care ar trece în Moldova, iar boierii moldoveni care ar fi emigrat în Polonia şi şi-ar fi cerut iertarea de la domn, în cazul în care ar fi iertaţi, să vină "liber şi sigur" în ţară, iar dacă nu, polonezii nu trebuiau să-i ţină la ei. Asemenea obligaţie îşi lua şi regele. Tratatul prevedea şi o eventuală campanie militară împotriva otomanilor, la care urma să participe şi Ungaria.

În luna iunie 1529, Rareş întreprinde o campanie în Transilvania. El reuşeşte să zdrobească trupele habsburgice, ceea ce-i determină pe secui să treacă de partea domnului Moldovei, care instituie o administraţie moldovenească în nord-estul Transilvaniei. In toamna anului 1529 trupele lui Petru Rareş intrau iarăşi în Transilvania şi atacau Braşovul. În condiţiile cînd unul dintre turnurile de apărare a oraşului a căzut, braşovenii încep negocierile de pace cu Petru Rareş, ajungîndu-se la semnarea unei înţelegeri conform căreia domnul Moldovei va elibera prizonierii pentru o sumă de 5 mii de galbeni, braşovenii îi vor face un cadou de 600 galbeni, vor recunoaşte pe Ian Zapolia rege, li se oferă posibilitatea de a se ocupa liber cu comerţul. In acelaşi timp, Rareş se obliga să apere Transilvania de orice pericol. În noiembrie 1529, Petru Rareş proclamă protectoratul Moldovei asupra Braşovului şi Făgăraşului şi, în numele lui Ian Zapolia, se declară protector al întregii naţiuni săseşti.

Înaripat de aceste succese, în august 1530 Petru Rareş cere regelui Sigismund retrocedarea Pocuţiei, dar a fost refuzat. În atare condiţii, în decembrie 1530 Petru Rareş ocupă pe cale militară Pocuţia, ceea ce a dus la înrăutăţirea bruscă a raporturilor cu Polonia.

Avînd consimţămîntul tacit al Porţii, în vara anului 1531, trupele poloneze conduse de hatmanul Tarnowski intrau în Pocuţia. O primă înfrîngere cavaleria lui Rareş a suferit pe 19 august lîngă Gwozdziec. La 22 august a avut loc cunoscuta bătălie de la Obertîni. Polonezii au folosit tactica taberei întărite cu care, după modelul husit (aveau 300 care, 4500 călăreţi, 1200 pedeştri, 12 tunuri), şi reuşesc să zdrobească oastea lui Petru Rareş (17 000 oşteni şi 50 tunuri), luînd mulţi prizonieri şi tunurile.

Fără îndoială, la Poartă a fost sesizată schimbarea orientării politice externe a lui Rareş, cu toate că el trimite explicaţii sultanului în legătură cu omorîrea lui Gritti. De aceea, Soliman se angaja să-1 ierte pe Rareş pentru uciderea lui Gritti, să contribuie la retrocedarea Pocuţiei, cu condiţia ca domnul Moldovei să participe cu 6 000 de oşteni la lupta împotriva Habsburgilor. Rareş refuză oferta sultanului, continuă negocierile cu Habsburgii şi la 4 aprilie 1535 semnează cu Carol al V-lea, fratele lui Ferdinand I, un tratat care prevedea: - Rareş promite credinţă regelui Ungariei; - Carol va fi sprijinit împotriva turcilor în cazul în care aceştia ar ataca regatul; - regele îl va sprijini pe Rareş împotriva otomanilor. În acelaşi an, 1535, Rareş încheia cu Habsburgii un tratat de alianţă care prevedea: - regale acordă protecţia Moldovei şi făgăduieşte ajutor, dacă va fi atacată de duşmani; - nu-i va primi pe boierii fugari; - libertatea comerţului; - dacă Petru Rareş va fi nevoit să fugă din ţară, va căpăta azil în Ungaria, regele se obligă să-i dea ajutor să-şi recapete scaunul.

Ca şi predecesorii săi, Petru Rareş s-a străduit să menţină bunele raporturi cu Rusia. La aceasta au contribuit, în primul rînd, interesele politice ale domnului Moldovei. Pe de o parte, el urmărea atragerea Moscovei în coaliţia antiotomană, pe de altă parte, în planurile lui Rareş, Rusia trebuia să împiedice acţiunile duşmănoase ale Poloniei împotriva Moldovei. De asemenea, sînt de reţinut şi legăturile de rudenie dintre cele două familii suverane. Vasile al III lea, marele cneaz al Moscovei, era căsătorit cu Elena Glinskaia. În 1529, după moartea soţiei sale, Petru Rareş se căsătoreşte cu Elena Brancovici, care era o nepoată a soţiei lui Neagoe Basarab şi vară cu Elena Glinskaia.

La 17 septembrie 1538, sultanul a intrat în Suceava, unde a pus mâna pe tezaurul lui Petru, care includea, între altele, și spada lui Ștefan cel Mare. Soliman Magnificul a ocupat apoi întreaga Moldovă și l-a numit ca domn pe Ștefan Lăcustă, sporind considerabil dependența țării față de Înalta Poartă: pentru prima dată în istoria Moldovei domnul era impus printr-o decizie unilaterală a sultanului, iar condițiile păcii nu erau incluse într-un tratat, ca până atunci, ci într-un act al sultanului (berat), act care marca supunerea efectivă a Moldovei față de Imperiul Otoman.

 Sursa:  Ion Eremia, Curs Istoria medievala a romanilor